Spânzuratul de la
Conakry

.

de
Jean-Christophe Rufin

.

Editura
CRIME SCENE PRESS

Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: Le pendu de Conakry (2018)
Traducere: Horia Nicola Ursu
Număr de pagini: 208
Format: paperback cu supracopertă

.

Spânzuratul de la Conakry este un roman contemporan scris în dulcele stil clasic al Agathei Christie, care lasă impresia că omagiază prin propriul protagonist (întru totul original) investigatorii excentrici ai marii scriitoare, cei care reușeau să dezlege mistere doar prin deducții, atenție distributivă, ascuțime a minții și talent psihologic în a analiza caracterele.

La fel ca multe dintre anchetele descrise de Lady Agatha, și aceasta este localizată într-un teritoriu exotic, aproape atemporal – prin unele aspecte ale sale.

Conackry este capitala Republicii Guineea, oraș-port la Oceanul Atlantic, fosta capitală a Guineei Franceze din vremurile coloniale.

Străinii albi care locuiesc în această regiune a Africii de Vest sunt în majoritate bătrâni francezi cu nostalgii ale unor timpuri trecute de mult, dar care reușesc cumva să trăiască aproape ca în epoca regretată. În cluburi exclusiviste, separați de băștinașii care doar îi servesc, având propriile localuri și propriile întruniri, unde pot dezbate vechi subiecte politice, cum ar fi pierderea războiului din Algeria, drept urmare a trădării generalului  de Gaulle și a intelectualității slabe de înger, care au sabotat efortul belic.

Ceva mai diversă este populația albă nomado-maritimă a zonei. Proprietari de iahturi din Anglia, Olanda, țările scandinave, Australia sau Noua Zeelandă se opresc adesea în port, unii poposind în el cu lunile, cuceriți de pitorescul zonei.

Și tocmai unul dintre acești aparenți navigatori boemi, Jacques Mayères, un prosper industriaș retras din activitate după ce și-a vândut afacerea, este găsit într-o dimineață asasinat, spânzurat de-un picior de catargul iahtului său.

Trimis de consulatul francez să rezolve implicațiile birocratice ale dramaticului eveniment este Aurel Timescu, un personaj absolut cuceritor prin modul său extravagant de a fi, care acoperă cu aură de ridicol un suflet generos și excesiv de sensibil.

Spînzuratul-de-la-Conakry-3D

Aurel a devenit viceconsul al Franței în Guineea fără să fie născut în Franța, ci în România. A reușit să scape de dictatura lui Ceaușescu și să se refugieze la Paris, unde a cântat un timp la pian în cluburi sau bordeluri, până ce, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns să se alipească lumii diplomatice și să primească un post minor de reprezentant statal în străinătate.

Indiferent de funcția atribuită, care în Africa, unde toți băștinașii își doresc un pașaport vizat european, chiar înseamnă ceva, Aurel a rămas mereu un inadecvat social. Dar dacă în Europa, comportamentul său insolit ar fi putut trece neobservat, într-un loc unde albii sunt o minoritate care iese imediat în evidență, el se distinge ca o figură teribil de bizară.

Ținuta sa de serviciu obișnuită este alcătuită dintr-un costum cu sacou la trei nasturi, cămașă albă cu guler ascuțit și cravată cu dungi bicolore. Când iese din birou își îmbracă întotdeauna pardesiul lung de tweed, cu revere largi și îl încheie la toți nasturii. Poartă, fără să transpire, parcă în semn de protest față de clima locală, vestimentația pe care ar fi purtat-o iarna în România natală sau în Franța, patria sa adoptivă. De parcă nu ar fi fost de ajuns, adesea își completează outfit-ul cu o pereche de ochelari negri cu laterale din piele, concepuți special pentru protecția împotriva strălucirii zăpezii.

Oricine s-ar fi travestit în asemenea mod ar fi devenit pe loc subiect de glume și viceconsulul nu avea cum să facă excepție. Aproape nimeni dintre colegii lui nu îl ia în serios.

Cu figură adolescentină și păr grizonant vâlvoi de savant trăznit, Aurel e scund și subțire, având un aspect general insignifiant. Dar în spatele acestei imagini pașnice de ciudat și al renumelui de bețiv melancolic pe care și-l crease, se întrezărește o minte pătrunzătoare și se întrevăd înclinații artistice ce sugerează o vastă cultură.

De fapt, diplomatul de circumstanță și-a dorit mereu să fie polițist de investigație și poate ar fi întreprins ceva în acest sens, dacă nu l-ar fi împiedicat caracterul său extrem de emotiv, ce se adaugă tuturor celorlalte stranietăți care-l definesc.

Aurel a găsit însă acum, în sfârșit, ocazia de a-și pune la încercare calitățile deductive. Este decis să dubleze ancheta poliției locale, care s-a și oprit asupra motivării crimei prin jaf, fără să țină seama de amănuntul demonstrativ al suspendării cadavrului de catarg.
Trebuie să facă asta repede și fără zarvă, având numai câteva zile până ce șeful său direct se întoarce în capitală, și sub presiunea tulburării sentimentale suplimentare pe care i-o produce sora victimei, Jocelyne, o elegantă doamnă venită urgent din Franța pentru a afla ce s-a întâmplat exact cu fratele ei.

Aurel Timescu este motivul principal pentru care policier-ul ăsta diplomatic a ieșit atât de bun, aș spune chiar de neuitat.
Omul e o sursă inepuizabilă de surprize. Talente nebănuite, pe care a învățat să și le disimuleze sub dictatură, îi apar ca dintr-un joben de magician, dar având legături logice cu alte aptitudini ale sale ce puteau să te facă să bănuiești că le posedă și pe cele ascunse.

Este remarcabil efortul de documentare al scriitorul francez Jean-Christophe Rufin pentru a creiona un trecut istoric credibil protagonistului său, care să îi oglindească extravaganțele.

Până la urmă i-a colecționat atâtea excentricități personajului, încât nu a lăsat nicio șansă cititorului să nu-l îndrăgească.
Mă bucur că va exista o serie de romane cu Aurel le Consul în rol de detectiv, probabil o trilogie.
Volumul doi a fost lansat deja. De-abia aștept să fie tradus și la noi!

Cred că mult mai ușor i-a fost autorului să recompună o altă atracție importantă a cărții: atmosfera realistă a Africii albe pe fundal negru, adică a societății albilor ce trăiesc în Africa aproape ca în vremuri coloniale, având în vedere că Rafin a fost ambasador al Franței în Senegal.

Iar drept tentație finală aș nominaliza însuși stilul de anchetă psihologică în genul scriitorilor clasici, abordat atât de reușit în această investigație exotică updatat excentricizată.

Romanul a câștigat premiul Arsène Lupin pentru Literatură Polițistă în 2018.

.

images (3)

.

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii

Crime Scene Press