Marat

.

de
Natașa Alina Culea

.

Editura Bookzone
Anul publicării: 2020
Număr de pagini: 272

.

Dacă o pasiune romantică este cu atât mai profundă cu cât are forța de a depăși obstacole mai însemnate, atunci în Marat avem descrisă o formă de iubire supremă.
Una care luptă pentru împlinire cu spațiul, timpul, șabloanele sociale și propriile limitări autoimpuse.

E o ironie a sorții că ea începe neatent, naiv, jucăuș, din spirit exploratoriu ludic, într-o călătorie exotică desfășurată în recent dispăruta epocă a voiajelor libere, neblindate din teama de viruși.

Alina este o tânără idealistă din București, cu aspirații artistice, dar momentan (de Crăciunul anului 2000) suficient de întreprinzătoare, încât să îl ajute pe iubitul său, Denis, înlocuindu-l într-o călătorie de afaceri care asigură următoarele vânzări ale firmei acestuia.

Genul ce încă descoperă lumea cu ochi de copil și se complace în catalogarea de blondă zăpăcită, fata de douăzeci de ani trăiește cu intensitate, cu toate simțurile amplificate, prima sa călătorie în Asia, înregistrând fascinată savoarea, miresmele, sonoritățile și explozia de culori ale unui alt continent.

În Beijing, un gigant oraș furnicar, care dă senzația de descindere pe o altă planetă, răvășită de noutatea unui șir continuu de experiențe vibrante, însă fără niciun gând de a căuta iubiri de vacanță, Alina își întâlnește Destinul sub chipul unui alt călător străin de zonă, cu care se intersectează întâmplător.

Marat este azer, vorbește doar limba sa turcică și rusa, interacțiunea lor limitată la priviri și gesturi adăugând un aer misterios atitudinii impresionante a proaspătului cunoscut.
Fără să perceapă instantaneu ideea de dragoste la prima vedere, mintea hipersensibilă a Alinei alimentează orice tăcere împărtășită cu acel bărbat, orice pornire vizibil reținută a sa, din cauza dificultății de comunicare, cu flăcările unor deduse sentimente arzând demn, nobil și mut, pe care își dorește tot mai mult să le împărtășească.

Cu fiecare dintre puținele lor revederi în fantasticul univers asiatic, devenit brusc doar decor insignifiant, Alina este tot mai convinsă de profunzimea spirituală a dovezilor de afecțiune pe care i le oferă Marat printr-un dans sau un buchet de trandafiri, a adâncimii simțămintelor din privirea lui îndurerată la vestea iminentei sale plecări.

Căci incursiunea de afaceri s-a sfârșit și ea trebuie să se întoarcă la Denis, cu care are o relație mulțumitoare, ce asigură inclusiv un trai îndestulător unei fete care nu a stat niciodată pe propriile picioarele și încă nu s-a întreținut singură.

Atunci când părăsește Beijingul, lăsând în urmă un admirator devastat, sufletul Alinei e greu, dar nu simte încă importanța momentului ca a unuia care-i va modifica existența. Pentru că rațiunea, educația și pânza socială în care este prinsă îi indică toate ca absolut de negândit o altă desfășurare a acțiunii.

Cum ar fi fost ca o fată tânără și fără experiență să rămână tam-nesam lângă un tip cu care nu poate nici măcar comunica, într-o lume străină?
Se pot imagina mult mai ușor scenarii de filme thriller sau horror, decât de ecranizări romantice, după o asemenea alegere.

Totuși, cu fiecare zi scursă fără Marat, fulgerătoarea poveste de dragoste reprimată a fetei crește în mintea ei, transformându-se într-un ideal obsesiv care-i influențează toate aspectele vieții.

Realizează, până la urmă, că nu poate trăi adevărata iubire alături de Denis.
Renunță la relația cu el, în care comoditatea rutinieră înlocuia forța sentimentelor, devine independentă financiar, dar nu face foarte repede și pasul spre a-și reîntâlni pasiunea îndepărtată, iar timpul care trece pare să se depoziteze ca un balast suplimentar peste circumstanțele pierderii legăturii lor.

Amintirea lui Marat rămâne însă la fel de vie în mintea Alinei, se suprapune peste toți bărbații din viața ei, peste cariera sa de succes internațional ca fotograf, ajunge o obsesie sufocantă, ce nu-i permite să fie fericită câtă vreme conștientizează neîmplinirea dorinței sale cele mai mari.

Va reuși să își echilibreze emoțiile pentru a se ancora din nou în realitatea înconjurătoare?
Este Marat doar o proiecție pasională idealizată a unei îndrăgostite febrile sau un partener perfect căruia nu i s-a dat o șansă când trebuia?
Și chiar dacă a fost vreodată astfel, mai este la fel, odată cu trecerea anilor?
Oare mai simte ceva pentru ea?

Ca roman psihologic, Marat are o forță de penetrare excepțională.
Sinceritatea asumării de autoare a unui personaj feminin imperfect, neagresiv, liric, melancolic, mult mai des întâlnit în realitate decât cel feminist super-descurcăreț, după care scâncesc mereu doritoarele de femei puternice în literatură
(provocând apariția sub-speciei activiste de protagonistă exemplară agasantă),
dă viață, farmec și autenticitate tuturor alegerilor Alinei.
Chiar și ale celor în care ea preferă iluzia idealului, concreteții periculoase dezamăgitoare.

Așa cum anumiți scriitori-bărbați militariști reușesc să surprindă natural și genuin spiritul camaraderesc masculin, potențat în momente războinice, scriitoarea Natașa Alina Culea își completează înduioșător ehipele feminine de șoc, cu prietene ale protagonistei care o ajută cât e nevoie pentru a traversa cele mai dramatice frământări existențiale. Interacțiunea lor, în vremuri bune sau rele, are un farmec aparte, producând dialoguri pline de umor sau analize intime emoționante.

Roman răscolitor de dragoste, roman psihologic de deconstrucție a unei obsesii, Marat ar fi putut fi la fel de apetisant și numai ca volum de călătorii.
Fiecare drum al Alinei, făcut în diferite stări, când amuzată, când nostalgică, oferă o altă viziune asupra locurilor pe care le vizitează, fiecare dintre expedițiile sale însemnând un festin pentru cei care vor să perceapă peisajele citadine cu cât mai multe dintre specificitățile definitorii: estetice, muzicale, aromatice, filosofice sau culinare.

Marat este povestea senzuală a inefabilului.
A sentimentului care nu poate fi explicat rațional, a stării care nu are cum exista și totuși există.
A fantasmei care se poate întrupa numai când e timpul fantasmelor.

Puține cărți, dar toate romanele Natașei Alina Culea, reușesc să surprindă acea zbatere ușoară a pleoapei de dinainte de trezirea din vis, asemeni zvâcnirii unei aripi de fluture, ce șterge pentru o clipă hotarul dintre oniric și realitatea palpabilă.
Fie și numai pentru asta, toți cititorii ei – definitiv fidelizați – nu au cum să nu o adore.

.

.

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii