Cea care
nu
mai era

.

de
Boileau-Narcejac

.

Crime Scene Press
Colecția: classic
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Celle qui n’était plus (Les Diaboliques) – 1952
Traducere: Delia Tuică
Număr de pagini: 168

.

Povestea cărții Cea care nu mai era a inspirat filmul francez Les Diaboliques (1955) și remake-ul său american Diabolique (1996).

Publicat în 1952, sub titlul Celle qui n’était plus (Les Diaboliques), acest thriller psihologic cu tentă horror este unanim considerat un clasic al literaturii noir care nu și-a pierdut nici astăzi forța de a impresiona puternic cititorul modern, mult mai obișnuit cu scenarii dure și surprize morbide, decât cel de la data lansării.

Narat la persoana a treia, dar din perspectiva limitată informativ a unuia dintre protagoniști, romanul are un mare plus introspectiv, psihologic, comparativ cu oricare dintre ecranizările sale, închegând încă din primele pagini melanjul patologic al firului epic desfășurat ca un interminabil atac de cord.

Le fel ca în romanul Vertigo, al aceluiași cuplu de autori, se urmărește pierderea progresivă a contactului personajului principal cu realitatea, a modului rațional de a o percepe, scufundarea sa într-un oniric coșmaresc încărcat de angoasă și neputința de a opri adâncirea în terifiant – de inevitabilitatea căreia rămâne mereu conștient.

După parcurgerea celui de-al doilea roman semnat Boileau-Narcejac, se poate alcătui deja o listă cu elemente definitorii ale stilului duetului scriitoricesc: localizarea provincială a acțiunii, încadrarea sa socială mic-burgheză, alcătuirea unui triunghi amoros, inserarea de amintiri din copilărie sau tinerețe, importante pentru formarea protagoniștilor acțiunii prezente, tulburarea pricinuită de remușcări după un gest atroce, culisarea între auto-acuzare și auto-absolvire, căderea în semi-delir din cauza lipsei liniștitoarei logici în ceea ce se întâmplă și, mai presus de toate, inversarea rolurilor: într-o veritabilă spirală a ororii, asasinul se transformă în victimă, iar victima în torționar nemilos.

Fernand Ravinel, un reprezentant de vânzări cu o existență banală, pregătește împreună cu amanta sa, rafinata doctoriță Lucienne Mogard, asasinarea soției, Mireille, o femeie fragilă și influențabilă.
Miza: polița ei de asigurare cu valoare destul de mare pentru a începe o nouă viață.

Ar fi trebuit să fie o crimă perfectă, una care să fie luată drept accident. Dar când cadavrul consoartei dispare și Ravinel primește o scrisoare semnată chiar de ea, realitatea și halucinațiile încep să se îmbine într-un coșmar înnebunitor.
Femeia (ucisă sau nu) devine o prezență fantomatică care se strecoară în existența și obsesiile soțului, împingându-l înspre paranoia totală.

Atmosfera permanent încordată a romanului Cea care nu mai era, zbârnâind de acel gen de tensiune electrizantă pe care cititorul îl așteaptă de la un thriller, și finalul său zguduitor îi dau strălucirea macabră de bijuterie a genului.

Citindu-l, pare că timpul se dilată și își formează un nou ritm, dictat de palpitațiile inimii, în concordanță cu progresia angoasei care-l cuprinde pe Ravinel.

Anxietatea interiorizată a personajului se amestecă cu manifestările exterioare ale turbulențelor meteorologice, formând un ambient personalizat, populat cu viziuni delirante din trecut și prezent.

Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost scriitori de romane polițiste și de aventuri.
S-au întâlnit și au început colaborarea în 1948, devenind celebrul tandem care a rămas în istoria literaturii pentru numeroase titluri de mare succes.
Rolurile erau foarte bine definite: Boileau se ocupa de intrigă, Narcejac de atmosferă și caracterizări.
Cărțile le-au au fost ecranizate în repetate rânduri, cei mai importanți regizori care s-au aplecat asupra scrierilor lor fiind Georges Clouzot (chiar pentru romanul de față) și Alfred Hitchcock (pentru D’entre les morts), cu filmele Les Diaboliques, respectiv Vertigo.

.

.

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii