Ucenicul
arhitectului
.
de
Elif Shafak
.
Editura POLIROM
Colectie: Biblioteca Polirom. Actual
Categoria: Literatura Universală
Anul publicării în limba română: 2015
Titlul original: The Architect’s Apprentice (2014)
Traducere: Ada Tanasă
Număr de pagini: 520
volum achiziționabil pe
Libris.ro
.
Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă, născută la Strasbourg.
Cultura ei europenizată a transformat-o – practic – într-o autoare occidentală profund cunoscătoare a lumii musulmane, pe care o poate prezenta publicului în maniera cerută de un bestseller internațional.
Personalitatea sa artistică duală, pe de o parte obiectiv-analitică în sens vestic, pe de alta, total implicată sufletește în tot ce ține de țara de baștină, oglindită și de limbile în care scrie (engleză și turcă), a propulsat-o printre cele mai premiate romanciere contemporane.
A predat la mai multe universități din Turcia, Marea Britanie și SUA. Are un master în relații internaționale și un doctorat în științe politice.
S-a remarcat ca apărătoare a drepturilor femeii, minorităților și comunității LGBT.
Opera sa poate fi încadrată în sfera postmodernismului, apartenența la acest curent fiind determinată de natura subiectelor abordate: criza identitară, identitățile multiple și dificultatea concilierii acestora, cultivarea ideii de diferență la nivel social și cultural… etc.
Ea însăși este o entitate în care Orientul întâlnește Occidentul, așa cum e considerat Istanbulul, orașul utilizat ca personaj viu în cele mai multe dintre poveștile sale.
Tot pe această punte dintre continente, orașul de pe Bosfor, alambicul civilizațiilor, se petrece și cea mai mare parte a acțiunii din cartea Ucenicul arhitectului.
Istanbulul este de data aceasta reconstituit istoric, în plină splendoare imperială otomană a secolului XVI, pe vremea lui Soliman (Suleiman I) Magnificul și a urmașilor săi.
Cel care îl descoperă cu ochi plini de uimire este un băiat de 12 ani din India, Jahan, prietenul și îngrijitorul elefantului alb Chota, trimis drept cadou sultanului.
„Orașul, ce se deslușea limpede acum, se deschise dinaintea lui, strălucind orbitor.
Lumini și umbre, coame și povârnișuri. Sus-jos, colină după colină, toate presărate ici-colo cu crânguri de chiparoși, părea un ghem de lucruri potrivnice.
Tăgăduindu-se la fiecare pas, schimbându-și starea sufletească în fiecare mahala, duios și aspru deopotrivă, Istanbulul se dăruia cu mărinimie, și în același timp, își lua înapoi darul.
Un oraș atât de întins, în stânga și în dreapta și în sus, spre bolta cerească, străduindu-se să se înalțe, tânjind întruna după mai mult, niciodată mulțumit. Și totuși încântător.
Deși îi era străin, băiatul simți cât de ușor puteai să cazi sub vraja lui.”
Cei doi prieteni, om și elefant, cresc împreună, învață împreună, se maturizează și evoluează pluri-carieristic, trecând prin mai multe meserii și întrebuințări, până ajung să facă ceea ce le place cel mai mult, tot împreună.
Traseul lor formativ, din menajeria sultanului până la statutul de ajutoare ale arhitectului principal al Imperiului, trece printr-o înlănțuire de aventuri și intrigi, în care sunt implicați viziri cruzi, cadâne senzuale, vrăjitoare, asasini și uneltitori de serai ori harem.
Afecțiunea lui Jahan pentru elefant va fi însoțită, de la un moment dat încolo, de sentimentul unei iubiri imposibile pentru fiica sultanului, Mihrimah, și de pasiunea pentru înălțarea de construcții frumoase, transmisă de Mimar Sinan, unul dintre cei mai faimoși arhitecți ai lumii musulmane.
Pentru cititorul român va fi deosebit de interesant episodul cel mai războnic al cărții, când armata otomană face o incursiune la nord de Dunăre și înfruntă oastea moldavă lângă Prut – tânărul cornac (îngrijitor de elefant), cu pachidermul lui, însoțind trupele imperiale ca sprijin logistic și chiar militar combatant.
Autoarea și-a împărțit cartea în patru secțiuni mari, marcând fiecare o etapă din existența protagoniștilor:
Înainte de meșter,
Meșterul
Cupola
și
După meșter.
Ucenicul arhitectului e un roman exotic încărcat de culori și arome orientale, o panoramă detaliată a fremătătoarei foste cetăți bizantine, cândva Constantinopolis, redenumită Istanbul, cu mii de ani de istorie prinși sub pojghița culturii invadatorilor musulmani, o confruntare ideatică între estetica principială a artei și tradiționalismul religios, dar și o epopee captivantă a doi prieteni inediți care trec printr-o mulțime de peripeții.
.
.
Pare o poveste minunată. Titlul mi se pare cunoscut, însă nu am citit nimic scris de această autoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In opinia mea, este cea mai buna scriitoare contemporana de cultura orientala. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu siguranta o poveste plina de culoare si „duh” . Am citit Cele 40 de legi ale iubirii care m-a impresionat prin abordarea spirituala si prin invatamintele extrase. Foarte bine, de 3 de DAAA suna recenzia ta, ca de fiecare data.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Dana! 🙂 Autoarea introduce foarte multe invataminte de viata si in scrierile sale beletristice, nu numai in cele eseistice. 🙂
ApreciazăApreciază
Tocmai citesc ”Palatul puricilor” 🙂 Minunată carte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, aia mi s-a parut cea mai putin interesanta carte a ei! 😛 Inseamna ca pe restul le vei aprecia cu atat mai mult. 😀
ApreciazăApreciază
Am citit si eu Cele 40 de legi, ma tenteaza si aceasta, chiar are carti interesante autoarea. Nu ma asteptam ca eroii sa fie un tanar indian si un elefant. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te ia un pic prin surprindere, in fiecare carte a ei, Shafak. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană