Hai să ne rujăm
împreună

.

de
Laura Ilinca

.

Editura Hermann
Anul apariției: 2022
Număr de pagini: 300

.

Romanul Hai să ne rujăm împreună este o poveste de dragoste originală și profundă despre un gen de relație pasională controversată social, dar înduioșător de umană în esența sa.

Genul acela de legătură romantică clasificată drept imposibilă, sfidând moralitatea și poziționată la limita legii, între un elev de liceu trecut de vârsta majoratului (din Seminarul Teologic) și profesoara lui de 26 de ani.

Titlul incitant al cărții nu este o trimitere LGBT, cum sună, ci o referire metaforică la tentația interzisului și la petele aprinse de culoare dintr-o existență palidă, rutinieră, obținute, de cele mai multe ori, doar cu un pic de curaj în a înfrunta limitările.

Mag și Ana sunt doi protagoniști surprinzători, două contrarii care se atrag într-o complementaritate instabilă, funcționabilă, dar periculos de ușor inflamabilă.

Elevul Cristian Mag Codreanu, deși de doar 19 ani, seminarist și ingenuu, pare cel mai matur, echilibrat și calculat din improbabilul cuplu.
Seninătatea sa este tulburată de spontaneitatea personalității noii lui profesoare de istorie, efervescenta Ana Stoica.

Interacționând la început doar în sala de clasă, sub privirile tuturor, amândoi sunt conștienți de primejdia unei inflamări sentimentale iraționale și încearcă să se împotrivească atracției dintre ei, magnetismului opusului și interdicției.
Pe femeie o fascinează calmul, umorul și ușorul aer misterios al băiatului, adolescentul este răvășit de furtuna hormonală pe care atenția profesoarei i-o declanșează.

Pasiunea lor nemărturisită are primele efecte asupra celor din jur: Mag simte că vrea să încheie relația pe care o avea cu o fată de vârsta lui, Ana își pierde capacitatea de a conversa amical, vesel și fără griji, cu colegii din cancelarie… Obsesia se agravează la ambii… și, așa cum se întâmplă adesea, își va găsi până la urmă un norocos cadru intim în care să se manifeste plenar… prin complicitatea Destinului.

Prima parte a cărții, intitulată Înainte să ne rujăm, are fiorii incipienți ai dragostei, este una a conștientizării, a fanteziilor și a anticipării. Seamănă mai mult a roman young adult, cu ritm în crescendo tot mai accentuat, accelerat de cadența bătăilor inimii.

A doua parte a romanului, După ce ne-am rujat, permite senzualității înfrânate de până atunci să se dezlănțuie. Ritmul devine frenetic, impus de dorința arzătoare dintre o întâlnire erotică și alta… odată ce fanteziile se întrupează, amplificându-se și pericolul de a fi descoperiți, de a fi condamnați sau de a da un tragism prea mare unor momente dramatice mai confuze.

Caracterele atât de diferite ale celor doi îndrăgostiți: el – rațional, analitic, prins în concepte educaționale rigide, planificator al propriului viitor -, ea – pasională, sentimentală, gata să riște totul de dragul iubirii -, duc povestea spre un final bulversant, care deși este perfect logic în realismul său, rămâne deschis interpretării cititorilor transformați în suporteri ai dragostei tabu.

Am mai dat peste o singură altă carte având ca subiect o relație sexuală elev-profesoară, un bestseller internațional (Lecții periculoase) pe care m-am grăbit să îl cataloghez drept un Lolita inversat, pentru că avea ceva din curajul analizei psihologice a lui Nabokov, dar cred că romanul acesta ar merita în mai mare măsură un asemenea subtitlu literar (excluzând orice implicații pedofile), tocmai pentru că extinde examinarea cazului asupra tuturor ramificațiilor emoțiilor personajelor (nu se păstrează într-o observație pur clinică), în modul în care o face și marele scriitor rus euro-americanizat.

Cartea semnată Laura Ilinca are atmosferă atemporală, ușor încadrabilă în orice epocă sau localizare, dar urmărirea micilor indicii contextualizatoare strecurate de autoare o plasează în anii 2000, într-un orășel muntean de provincie.

Construită din perspectivă duală, alternând viziunea Anei cu cea a lui Mag, narațiunea reușește să cuprindă toate aspectele legăturii îndrăgostiților, într-o panoramare aproape obiectivizată, chiar dacă efectul ei este unul de implicare directă a cititorilor în susținerea cuplului.

Scriitura curge languros, șerpuiește fluid, ca un râu molcom ce ne permite să-i admirăm curenții meandrici, doar pentru a se revărsa brusc într-o învolburare care marchează evenimentele palpitante.  Estetica sa sclipitoare sau înspumată acoperă documentare, empatie și exorcizare a propriilor demoni, în procente ce nu mai pot fi decodificate, câte ceva din fiecare plutind însă sigur în adâncuri.

Hai să ne rujăm împreună este o carte îndrăzneață și provocatoare, ce duce în ispită prin pledoaria partizană pentru conexiunea la nivel de suflete, nu de încadrări comunitare, cu o senzualitate specială, aflată mereu pe granița dintre abandonarea în fantezie idealizatoare și menținerea realismului crud, impus social.