Valul negru

Arabia Saudită, Iran și rivalitatea de patruzeci de ani care a destrămat cultura, religia și memoria colectivă în
Orientul Mijlociu

de
Kim Ghattas

.

Editura Humanitas
Colecția: Istorie
Anul publicării în limba română: 2022
Titlul original: Black Wave: Saudi Arabia, Iran, and the Forty-Year Rivalry That Unraveled Culture, Religion, and Collective Memory in the Middle East (2020)
Traducere: Andrei Pogăciaș
Număr de pagini: 456

.

În aceste zile fierbinți pentru Orientul Mijlociu, când, după arestarea și uciderea tinerei Mahsa Amini de către Poliția Moralității, pentru că nu purta corect vălul islamic, femeile din Iran au declanșat o veritabilă revoluție împotriva clericilor și interdicțiilor motivate dogmatic, am citit cu mare interes cartea Valul negru, un volum documentar esențial pentru înțelegerea din perspectivă istorică a tot ce se întâmplă acum în zonă.

Chiar nu e deloc o analogie-clișeu să o cataloghezi pe autoarea libaneză a cărții, Kim Ghattas, drept o „Șeherezadă modernă bine documentată”, pentru că povestea ei te prinde imediat și nu te mai scapă, deși e însoțită de multe nume și date, având în primul rând un rol informativ.

Totul începe de la modul în care se apelează la memoria colectivă, unde există și o imagine romantică a lumii musulmane, pe lângă cea realistă de acum – a fanatismului religios, a războaielor sau a zgârie-norilor răsăriți din extracția de petrol.

În filme de arhivă poți admira secvențe de viață boemă ce par incredibile astăzi, cu cafenele, terase, femei cochete, baruri, plimbări pe biciclete și picnicuri pe malul râurilor, din orașe ca Bagdad, Teheran sau Beirut.

Iar în imaginarul comun bântuie încă scenografii și mai îndepărtate temporal, ale palatelor opulente, ale grădinilor exotice, ale dansatoarelor din buric, ale unei civilizații fermecătoare, care parcă a fost cumva înghițită într-o furtună de nisip, pentru a lăsa în urmă doar nostalgia acelor vremuri și unele imitații comprimate prin hotelurile din Turcia.

„Ce s-a întâmplat cu noi?”,
se întreabă Kim Ghattas, încercând să identifice momentul când lucrurile au început să se destrame și s-a produs prăbușirea în abis, ce pare că nu se mai termină pentru acei locuitori ai spațiului geografic oriental care au alte așteptări de la viitor, decât cele oferite de conducerile oficiale ale statelor respective.

Amintind momente de cotitură ca sfârșitul Imperiului Otoman, desființarea ultimului califat islamic, după Primul Război Mondial, crearea statului Israel în 1948, înfrângerea arabilor în Războiul de Șase Zile din 1967, sau chiar relativ recenta invazie americană din Iraq (2003), jurnalista-scriitoare identifică startul furtunii perfecte care a dat lovitura de grație… în anul 1979, când trei evenimente independente au concurat pentru a produce un efect istoric devastator: Revoluția Iraniană, asediul Sfintei Moschei din Mecca de către zeloții saudiți și invazia sovietică din Afganistan, primul câmp de bătălie pentru jihad în vremurile moderne, efort beligerant sprijinit de Statele Unite.

„Combinația dintre cele trei a fost toxică, și nimic nu a mai fost vreodată la fel. Din acest decoct nociv s-a născut rivalitatea saudito–iraniană, o competiție distructivă pentru poziția de lider al lumii islamice, în care ambele țări mânuiesc, exploatează și distorsionează religia urmărind fără scrupule puterea absolută. Aceasta este o constantă din 1979 încoace, torentul care răvășește totul în calea sa.

Nimic nu a schimbat lumea arabă și musulmană atât de profund ca evenimentele din 1979. Alte evenimente la fel de importante au desfăcut alianțe, au pornit sau au încheiat războaie ori au fost martorele nașterii unor noi mișcări politice. Dar moștenirea radicală a lui 1979 a făcut toate acestea și ceva în plus: a început un proces care a transformat societățile și a modificat standardele culturale și religioase.” 

Cartea acoperă patru decenii scurse din acel an fatidic, punctând evenimentele geopolitice importante, dar insistând pe acțiunile individuale ale personajelor implicate în desfășurarea lor, fie ele principale sau secundare.

Adică urmărind povești de viață ale viitorilor lideri, precum și ale unor oameni care luptă aproape în anonimitate împotriva întunericului cultural ce a cuprins treptat țările lor, fie ei intelectuali, poeți, avocați, prezentatori de televiziune, tineri clerici, romancieri; bărbați și femei; saudiți, iranieni și pakistanezi; sunniți și șiiți; ultra-religioși sau seculari, dar toți gânditori progresiști, ce reprezintă lumea entuziastă și pluralistă care dăinuie sub valul negru.

Utilizând modalități de evocare ale jurnalistului, dar și ale beletristicii, combinând captivant documentarea, investigația și observația, cu istorisiri încărcate de momente de tensiune sau chiar de suspans, Kim Ghattas reușește să livreze o cantitate enormă de informații interesante, în cea mai agreabilă formă, astfel încât, furat de intensitatea lecturii, să nici nu îți dai seama că le absorbi, îmbogățindu-ți cunoștințele despre un univers extrem de complex.

Viziunea autoarei este cu atât mai valoroasă, cu cât nu este una străină locului, cum sunt cele care ajung cel mai adesea la noi, ci a unei veritabile orientale, chiar dacă educate în spirit occidental.

Kim Ghattas (născută în 1977, în Liban) a studiat la Universitatea Americană din Beirut.

Și‑a început cariera jurnalistică la ziarul local de limbă engleză The Daily Star Beirut.
A lucrat timp de 20 de ani pentru BBC și Financial Times, fiind distinsă cu Emmy Awards în 2006 pentru un reportaj despre conflictul israeliano–palestinian.
În 2008, s‑a mutat la Washington DC în calitate de corespondent BBC pe lângă Departamentul de Stat al SUA.

În prezent scrie pentru The Atlantic, publicând articole și în Foreign Policy și The Washington Post.

Este autoarea cărții The Secretary: A Journey with Hillary Clinton from Beirut to the Heart of American Power (2013), bestseller New York Times.

EDITURA HUMANITAS