Noroc chior

de
Rosa Montero

.

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2022
Titlul original: La buena suerte (2020)
Traducere: Mioara Angheluță
Număr de pagini: 366

.

Ce poate determina un distins cetățean spaniol să coboare la următoarea stație a trenului cu care călătorea și să caute orice mijloc pentru a se întoarce înapoi, după ce a văzut un anunț „De vânzare” în fața unui apartament ruinat, aflat în apropierea liniei de cale ferată?

Începe astfel, sub semnul misterului, romanul Noroc chior, scris de autoarea madrilenă Rosa Montero, și continuă la fel, pentru că atunci când protagonistul său, Pablo Hernando, ajunge în mica localitate minieră Pozonegro, într-un bloc murdar și dărăpănat de lângă calea ferată, dorește să cumpere apartamentul pe loc, fără să-l vadă înainte.

Proprietarul, Benito Gutiérrez, la început este suspicios, dar atracția banilor e prea mare și, în prezența unui notar la fel de suspicios, se încheie un acord.

Interiorul apartamentului este și mai sinistru decât clădirea în sine, la fel ca și dispunerea camerelor, cu un coridor uriaș care fură spațiul, deja foarte limitat. Totuși, Pablo, despre care aflăm că este unul dintre cei mai faimoși arhitecți din lume, decide să rămână în el și să doarmă acolo foarte prost, în timp ce trenurile fac să vibreze geamurile, și chiar pereții, la fiecare trecere.

A luat-o razna Pablo Hernando?
Oare fuge de cineva sau de ceva?

Noul venit în Pozonegro nu folosește cardurile de credit sau telefonul, și pare să aibă multe secrete.

Arhitectul a prevăzut că partenerii săi de la birou vor fi îngrijorați de dispariția sa bruscă și îl vor căuta, dar nu-și putea imagina că tocmai în acel bloc șubred în care s-a refugiat, ar putea întâlni autenticitate și generozitate.

Acestea sunt întrupate în vecina sa, Raluca, o femeie în vârstă de 39 de ani, al cărei farmec tonic e amplificat de mici imperfecțiuni ce încetează să mai fie defecte.

Probabil de origine română, Raluca a învățat de mică să se descurce singură, pentru că a trecut prin orfelinate și familii de plasament și a descoperit de timpuriu ce înseamnă să nu fii iubită. A fost abandonată doar cu numele specificat pe un bilet de mama ei, o foarte tânără balerină care, povestește ea, mai târziu i-a scris să-i ceară iertare.

În ciuda dezamăgirilor, femeia nu a încetat niciodată să se străduiască să-i ajute pe alții, adaptându-se circumstanțelor, mulțumindu-se cu apartamentul ei modest și cu slujba de casieră la Goliat, un mare centru comercial local, singura sursă de venit pentru mulți locuitori din Pozonegro, după închiderea minelor în zonă.

În timpul liber, Raluca pictează cai mari și puternici, care îi conferă senzația de libertate și forță pe care o admiră; în plus, are grijă de Felipe, un bătrân de 80 de ani care locuiește în același bloc, alături doar de butelia lui de oxigen.
Nu a reușit să se apropie de Ana Belén, o tânără mamă fără loc de muncă, care își crește copilul în sărăcie, muncind ici și colo, unde se poate. Din apartamentul lor se aud adesea strigăte și voci cu ton ridicat, dar nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă acolo înăuntru.

În această mică comunitate atât de diversă, extrem de legată de nevoile materiale, Pablo e ca un pește scos din apă și, chiar dacă este vag deranjat de intruziunea Ralucăi, acceptă și el un loc de muncă la Goliat, pe care ea i-l găsește. Astfel, inevitabil, se reinventează.
Dar Pablo, cu caracterul său distins, cuvintele potrivite, deși puține, atitudinea sa, atrage imediat privirile multora și există cei care, precum Benito, fostul proprietar al apartamentului, doresc să afle mai multe despre el.

Noi, cititorii, descoperim că Pablo este supravegheat și de poliție, într-o operațiune sub acoperire. Dar de ce oare?

Pe de o parte urmărim prezentul lui Pablo și al celorlalte personaje, uneori interceptându-le gândurile în capitole scurte dedicate monologurilor interioare, iar pe de altă parte, amintirile apar ca flashback-uri, și astfel putem cunoaște mai bine protagoniștii, în special pe Pablo și Raluca. La aceste alegeri narative se împletește și o a treia soluție originală: Rosa Montero introduce, prin cuvintele sau gândurile personajelor sale, fapte din cronica neagră (întâmplate în realitate), care ne dezvăluie o realitate teribilă, greu de acceptat, cu abuzuri și tratamente inumane, până la omoruri ale minorilor comise de membrii familiilor lor.

Toate aceste dimensiuni se îmbină exact, fără vreo forțare sau vreun dezechilibru.
Noroc chior păstrează un nivel ridicat al enigmisticii, evitând categorisirea într-un anumit gen: este un roman polițist sau un thriller existențial?
Misterul există, cu siguranță, dar poliția rămâne în fundal, fiind investigate în special chestiunile existențiale și viața interioară a personajelor, inclusiv dorințele lor.

Totuși, prin ochii uimiți ai lui Pablo, neobișnuiți cu sărăcia, întâlnim și o denunțare eficientă a situației sociale cauzate de criza economică: pe de o parte sunt cei care se confruntă zilnic cu dificultăți considerabile, dar continuă să ducă o viață onestă și decentă, deși lipsită de perspective sau oportunități de avansare; pe de altă parte, există cei care încearcă să se îmbogățească pe seama altora, recurgând la mijloace dubioase pentru a-și câștiga existența și a-și permite droguri.

Ermeticul Pablo crede că își poate schimba destinul și începe de la zero o viață departe de tot ce-l frământă. Raluca este o femeie de un optimism ireductibil. Destinul a decis să unească două persoane total diferite, care au menirea să se salveze reciproc.

Noroc chior (în original La buena suerte – traducerea în limba română activează un alt joc de cuvinte decât cel intenționat de autoare, era mai potrivit Noroc bun) este povestea unui nou început, a adevăratului sine care iese la suprafață când avem curajul să ne asumăm riscurile unei transformări radicale, al redescoperirii, al reîntoarcerii către noi înșine. Un roman poetic și emoționant care vorbește despre oportunitățile ce ne apar în viață atunci când avem puterea să ne schimbăm. Pentru că după fiecare înfrângere se poate începe din nou, și pentru că norocul este bun doar atunci când noi decidem că este.

Privirea dezamăgită asupra lumii și speranța se amestecă, iar Rosa Montero are capacitatea de a ne reda încrederea în a doua șansă.

Rosa Montero Gayo (născută la Madrid, în 1951) este o scriitoare și jurnalistă spaniolă.
A fost decorată cu Medalia de Aur pentru Merit în Arte Frumoase.

.

.

Puteți achiziționa volumul online
– pe site-ul editurii RAO –
sau în librării