Luna nouă
primul volum din seria Luna
de Ian McDonald
Editura NEMIRA
Colecţia Nautilius
Anul apariţiei: 2017
Titlul original: New Moon
Traducere: Ruxandra Toma
Nr. pagini: 440
Cum va arăta Luna după colonizare? În ce fel va fi transformată ea de oameni şi cum vor fi oamenii preschimbaţi de ea? Ian McDonald compune o imagine foarte vie şi credibilă din punct de vedere al speculaţiilor ştiinţifice, ca panoramă tehnologico-socială unde să îşi desfăşoare turbulenta saga familială cvasi-renascentistă (în tradiția Medici, Borgia, Sforza) de lupte pentru putere politică şi economică.
Oamenii ajung pe Lună conştienţi de pericolele, dar şi de oportunitățile vieţii frontieristice pe care vor s-o încerce. Aici poţi să te îmbogăţeşti – găsindu-ţi locul în vreo nişă care are nevoie de specializarea ta sau dovedindu-ţi utilitatea pentru vreuna dintre corporațiile ce stăpânesc economic planeta – ori poţi să mori neştiut de nimeni, iar hoitul să îţi fie reciclat și redus la compușii organici deosebit de valoroși care iți achită astfel datoriile. O lume practică şi sadică, unde nimic nu se pierde, totul se transformă. Nou-veniţii trebuie să decidă însă repede dacă vor să rămână sau nu, pentru că microgravitaţia are în scurt timp efecte ireversibile asupra structurii fizice umane şi odată ce alterările devin definitive ei nu vor mai putea locui vreodată pe Terra. Astfel, Luna le va deveni o casă permanentă, aşa cum este deja pentru generaţiile născute aici, formate din indivizi tot mai longilini, pe care Pământul i-ar ucide prin atracţia sa gravitaţională.
Având ca exemplu istoric Vestul Sălbatic, unde o viaţă de frontieră a născut o lume fără legi într-o perioadă când oamenii erau totuşi plini de principii şi religiozitate, scriitorul extrapolează că, având la bază societatea noastră cinică de azi, o colonizare axată pe capitalism feroce şi libertate totală de autoreglementare va genera o piaţă extremă, unde totul se vinde şi cumpără. Unde fiecare lucru are un cost: de la aerul pe care îl respiri, picătura de apă consumată, locul unde poţi să stai – mai în străfundurile protective ale solului ori mai aproape de suprafaţă şi de radiaţiile ucigătoare – până la mamele surogat cu oase puternice de proaspăt-sosite – purtătoare de bebeluşi pentru generaţiile născute pe Lună, la orice gen de informaţii sau la însăşi viaţa cuiva.
Singura protecţie legală sigură este cea oferită contractelor – legea părţilor – motorul afacerilor – şi ea este apărată în Curte inclusiv prin Duel Judiciar, instituţie cutumiară locală care permite avocaţilor să se dueleze până la prima picatură de sânge sau chiar până la moarte, pentru cauza pe care o susţin.
Este foarte la modă acum să compari orice poveste foarte bună, având întorsături de situaţii şi lupte crâncene pentru putere cu Urzeala tronurilor. Luna Nouă a avut parte de o mulţime de review-uri în publicaţii celebre unde romanul era numit un Game of Thrones spaţial. Totuşi, în afară de obiceiul duelului judiciar şi ideea cu mari familii ce se înfruntă, care însă este prezentă în atâtea alte opere literare de la Tai-Pan la Nașul, nu văd foarte multe asemănări. Dacă e o atmosferă care aduce cu cea din seria lui McDonald, este cea din Dune, unde ecologia planetară influenţa viaţa colonială la fel de mult şi dinastiile dominante aveau acelaşi soi de feude şi fiefuri economice şi politice pe care trebuiau să le apere. De asemenea, complexitatea fantastică a poveştii şi mulţimea de protagonişti îmi amintesc de ciclurile lui Peter F. Hamilton. Cred că pentru fanii SF aceste echivalări sunt recomandări cel puţin la fel de atrăgătoare ca şi comparaţiile GoT-ice.
În această spectaculoasă scenografie, o galerie de personaje cu caractere total diferite, apărând alternativ, încearcă să-şi impună viziunea şi noţiunea proprie de dreptate.
Luna este condusă de cinci dinastii influente, supranumite Dragoni: Mackenzie, Voronțov, Sun, Asamoah şi Corta, blocate în teribile încleştări financiare şi economic concurenţiale, ale căror relaţii s-au complicat şi mai mult prin căsătorii politice între ele. Majoritatea perspectivelor pe care le vom avea din cadrul acestor înfruntări pe viaţă şi pe moarte sunt ale membrilor familiei Corta.
Relativ proaspăt sosiţi pe Lună, oricum de mai puţin timp decât celelalte mari familii, cei din clanul Corta îşi datorează ascensiunea fulminantă matriarhei Adriana, cea care şi-a condus afacerile cu pumn de fier şi voinţă de reuşită neostoită nici la vârsta înaintată la care a ajuns. Corta Helio este numele companiei lor ce se ocupă cu furnizarea de Heliu–3, combustibilul care asigura energia şi lumina pe Lună şi pe Terra, cea tot mai secată de resurse.
Adriana Corta are cinci copii: Rafa, Lucas, Ariel, Carlinhos, Wagner şi trei nepoţi: Lucasinho, Robson şi Luna. Prin ochii celor trei generaţii, dar şi al personajului meu preferat, o nou venită, Marina Calzaghe, care trece de la statutul de lucrător de suprafaţă în pragul extinctiei la cel de membră importantă în echipa Corta, percepem evenimentele ce încep să se precipite odată cu încercarea de asasinat asupra moştenitorului prezumtiv al poziției de cap al familiei, Rafa Corta.
Sunt dinastiile rivale cele ce îi vor moartea sau chiar cei din familia lui, care nu cred că el ar putea fi cel mai potrivit să ia locul Adrianei când aceasta nu va mai putea să-i ghideze?
Poate şi această atmosferă de paranoia familială în care suspiciunile se îndreaptă la fel de mult înspre ai tăi ca împotriva duşmanilor, în pofida ideii declamate oficial de primordialitate genetică – familia înainte de toate – să fie alt motiv pentru comparaţiile cu Urzeala tronurilor şi tribulaţiile interne ale familiei Lannister.
Dincolo de strategica partidă cu mutări letale în care toţi sunt implicaţi pe moment, printr-o completare cu flashback-uri memorialistice despre viaţa Adrianei, asistăm şi la ridicarea dinastiei ei până la statutul de acum, firul acesta epic, la fel de interesant ca acela din prezent, ajutându-ne mai bine să înțelegem toate iţele întortocheate ale istoriei intrigilor şi conflictelor updatate mereu, precum şi să apreciem personalitatea excepţională a matriarhei familiei Corta.
Este o perioada grea pentru imperiul economic pe care l-a clădit corporația Corta Helio. Atacurile din exterior, combinate cu instabilitatea internă provocată de alegeri personale aparent neînsemnate ale membrilor familiei si specializarea nediversificată a produsului oferit, spre deosebire de cele ale familiilor rivale care si-au ramificat afacerile in mai multe domenii, creează o situație în care, mai mult ca oricând, interesele clanului trebuie apărate cu cerbicie.
Aşa cum realizează toţi cei ridicaţi de la stadiul de nou sosit de care nimănui nu-i pasă că se stinge de sete, foame sau lipsă de aer, până la cel de deţinător de credite fără grija nevoilor esenţiale: cât eşti pe Lună, aceasta va încerca mereu să te ucidă. Dacă ai reuşit să te stabilizezi astfel încât moartea să nu apară direct din lipsuri, ea va bântui mereu şi în cadrul societăţii avute, venind din lupta pentru putere, pentru poziţii, din invidii, gelozii sau orgolii capricioase – în lipsa unei legislaţii limitative.
Mi-a plăcut în mod deosebit găselniţa avatarurilor computerizate însoţitoare care se comportă de sine-stătător, încheie contractele convenite şi stabilesc alte amănunte codificate, odată ce decizia este luată de proprietarii lor. Imaginea cu străzile înţesate de oameni peste care plutește o armată fantomatică de avataruri multicolore, fiind poate chiar una a viitorului imediat. Generalizarea folosirii imprimantei 3D, alt pariu futuristic al autorului, pare și ea la un pas distanță.
Te înfioară countdown-izarea celor patru elemente care constituie esenţa supravieţuirii în universul colonial lunar: aer, apă, carbon, informație. Chib-ul implantat în globul ocular tuturor, la sosirea de pe Terra, le măsoară mereu, iar defavorizaţii de soartă ajung să se împrumute de la băncile de oxigen, să îşi drămuiască fiecare respiraţie şi să îşi programeze fiece umplere a plămânilor.
Exact asta este pentru cititor romanul Luna Nouă, primul din seria Luna: un amestec de încântare în faţa imaginaţiei cu care scriitorul îşi populează universul, conglomerând colectivităţi umane eteroclite şi personaje memorabile – cu motivaţii atât de diverse – şi de înfiorare dată de duritatea necruţătoare a Lunii în raport cu cei ce nu reuşesc să se integreze sau fac paşi greşiţi, precum şi de suspansul şi tensiunea care însoţesc înfruntarea continuă de forţe antagoniste, ca o frecare neîntreruptă de plăci tectonice ce prevesteşte momentul culminant cutremurător.
Mi-era dor de un roman SF scris astfel, cu toate ingredientele unei space-opera de frontieră, chiar dacă acţiunea se petrece atât de aproape de noi în timp şi spaţiu, cu o galerie aşa abundentă în personaje interesante şi cu speculaţii tehnice într-atât de viabile încât pot da idei oamenilor de ştiinţă.
Fanii lui Peter F. Hamilton şi Alastair Reynolds îl vor adauga cu siguranţă şi pe Ian McDonald în lista de scriitori preferaţi.
Puteti comanda cartea Luna Nouă pe site-ul Editurii Nemira.
Mulțumim, Editura Nemira, pentru plăcerea fantastică și științifico-fantastică a lecturii.
Se vede ca ai savurat romanul. Felicitari!!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Vero! 😀 Luna e o Doamna cruda! 😎
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cutremuratoare sunt recenziile tale. Creezi o arta noua!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😳 Un enorm multumesc fastacit pentru acest superlativ al complimentelor! ❤ … Cred ca imboldul inspirational al ascensiunii mele metaforice e ca am citit tare mult in ultima vreme dintr-o autoare extreeem de buna! 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu stiu cine citeste pe cine si cine invata de la cine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😛 …. Well, pana una-alta sper ca am convins iubitorii de SF ca Ian McDonald merita citit. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane