Calea Regilor
Arhiva Luminii
de Furtună #1
de Brandon Sanderson
Editura Paladin
Anul apariției: 2015
Titlul original: The Way of Kings
Traducere: Ana Veronica Mircea
Număr volume: 2
Achizționabile pe libris.ro
Brandon Sanderson, alături de George R.R. Martin si Joe Abercombie sunt, in opinia mea, cei trei Mari de actualitate ai fantasy-ului epic. Oricine se simte fan al genului sau de abia a descoperit specialitatea asta literară, vrând sa regăseasca atmosfera din serialul Urzeala Tronurilor, ar trebui sa citeasca orice-i cade in mână semnat de ei.
Avem traduse in limba romana Elantris, romanul de debut al autorului si Sufletul Împăratului, o nuveletă multipremiată din acelasi univers (la Editura Paladin), precum și minunata trilogie Născuți din ceață, ce contine volumele Ultimul Imperiu, Fântâna înălțării si Eroul evurilor (la Editura Trei).
Bradon Sanderson este foarte cunoscut si pentru ca a fost ales de catre vaduva si editorul celebrului scriitor Robert Jordan pentru a continua seria epopeică Roata Timpului, dupa moartea acestuia. Un gigantic ciclu fantasy devenit cult, dar care, pentru mine, doar odată cu implicarea continuatorului, capătă acea prospețime a geniului care să îl transforme in ultra-recomandabil.
Calea Regilor este primul volum al unei decalogii plănuite de Sanderson, si din care a publicat deocamdata doar extraordinarele The Way of Kings si Words of Radiance.
E greu sa nu faci abuz de superlative entuziaste cand vorbesti despre un asemenea autor. Lumile lui sunt construite minunat in fiecare amănunt, pline de imaginatie, magie, dar si de o logica perfecta care le face credibile si usor de inteles, odata ce le-au fost schițate coordonatele. Atat de realiste si rationale, incat, daca ar fi o intrerupere brusca a furnizarii de elemente definitorii, simti ca ai putea sa le completezi tu, cititorul, prin progresie deductivă.
Dar Sanderson nu te lasa nicicand in lipsa de material cognitiv, descrierile lui panoramice (niciodata plictisitoare), personajele fascinante prin prisma carora descoperi cum e clădit social si religios universul in care se misca, toate elementele componente a ceea ce e denumit atat de prozaic worldbuilding, creeaza fundalul perfect in care sa isi desfasoare scenografiile complexe, bataliile epice, intrigile ramificate si loviturile de teatru naucitoare. Un scriitor-dirijor ce isi alcatuieste dupa gustul său corul si aria interpretativă, astfel incat, la final, totul sa sune magistral, unificator si complementar.
Fiind considerata cea mai buna serie a sa, chiar in conditiile in care celelalte sunt notate doar cu 10 sau 9 spre 10 si de cei mai greu de cucerit critici, Arhiva Luminii de Furtună, cu al sau prim mega-tom, Calea Regilor, nu putea fi decat o încununare a stilului original sandersonian. Niciun elf sau goblin reciclând basmele-fondatoare ale genului pe-aici, ci o lume nou-nouță recreată în cele mai minime detalii, cu propriile populații, climă, floră, faună, sisteme sociale, magice si religioase.
Ritmul naratiunii in Calea Regilor este din start unul rapid, autorul conglomerează prezent si trecut intr-o maniera integratoare si reciproc explicativă, te ghidează în familiarizarea cu un univers total diferit, pe nesimtite, prin firele întrepătrunse ale unor povești acaparatoare, prin amintirile, viziunile si aventurile tensionate ale galeriei bogate de protagoniști ai romanului.
Roshar este o lume vastă, pietroasă, fărâmițată geologic, fojgăind de viață adaptată la clima sa dură, la furtunile grandioase ce au devenit în timp atât de utile, pentru că sunt principala sursă de energie a unor tehnologii magice dezvoltate tocmai datorită forței lor distructive, de multitudinea culturilor umanoide care trăiesc sub amenințarea acesteia.
Dacă fauna a format, in general, carapace sau si-a solidificat in vreun fel exteriorul impotriva agresiunii vanturilor furtunoase, flora a perfectionat procedee retractile si se poate adăposti rapid in pamant sau in teci rezistente, la orice adiere mai puternica sau presiune din atmosferă – oamenii au stabilizat un intreg sistem magic care se bazeaza pe puterea salbatica a dezlantuirilor naturale, prin inmagazinarea energetica a acesteia in pietre pretioase.
Un gen de manifestari aparte ale modului in care o asemenea clima a modelat un univers impregnat de magie sunt sprenii – elementali, mici spirite aproape lipsite de substanta ce apar ca reflex sau reactie la activitati sau sentimente umane. Sprenii mişună pretutindeni, în cea mai mare parte a timpului ignorati de catre oameni. Focspreni, cand se aprind flacarile. Durerospreni, cand creierul uman emană suferință. Vântsprenii ce se joaca in rafalele vântului. Putredospreni care semnalizeaza infectia, devenind astfel un indiciu pentru medici sau chirurgi asupra metodelor pe care ar trebui sa le aleaga pentru a evita extinderea ei si despre care in Evul Mediu al Terrei nu se avea nici cea mai mica idee: spălatul pe mâini, dezinfectarea rănilor, folosirea doar a fașelor curate.
Conform legendelor si a introducerii poveștii lui Sanderson, ce incepe cu o scurta secventa istorica petrecuta in urma cu 4500 de ani, civilizatiile Roshar sunt opera Heralzilor care au lasat oamenilor invataturi intelepte si pe Cavalerii Radianți care sa lupte alaturi de ei si sa-i apere de Pustiitori. La un moment dat Pactul Heralzilor a fost rupt din motive inca neclare, iar Cavalerii Radianti au disparut, lasandu-si in urma Cristalsabiile si Cristalarmurile, obiecte ce au devenit cele mai pretuite si dorite artefacte din univers. Dar oare disparitia lor inseamna ca de atunci omenirea a ramas neprotejata in fata unei eventuale intoarceri a Pustiirii, sau, pentru ca de atatea milenii ea nu a mai aparut, ultima lor victorie a fost si cea finala?
Calitatile deosebite ale Cristalarmurilor, o protectie cvasi-totala impotriva armelor obisnuite si ale Cristalsăbiilor, care reusesc sa taie cu usurinta orice fel de material sau materie solidă si să incapaciteze un adversar la simpla atingere, fac din proprietarii acestor artefacte, Cristalpurtătorii, mai totdeauna, mari nobili, eroi-razboinici invidiati de toti si ținte supreme pentru adversarii care le vor super-armele ca trofee de luptă, fiind considerate in orice regat drept valori inestimabile.
Asa cum aflam urmarind personajele, in regatele vecine Alethkar si Jah Keved, carora apartin cele mai multe dintre ele, exista o separare pe caste. Ochi-luminoșii sunt patriciatul, nobilimea, iar Ochi-intunecații, plebea, cetatenii de categoria a doua. Cultura Shin, una extrem de spiritualizata, din care vine misteriosul Asasin Szeth, este mai putin dezvaluita in primele secvente ale decalogiei, doar ce putem prinde din rarele, dar atat de importantele lui aparitii.
Perspectivele oferite intr-o saga ce se vrea de zece volume sunt inevitabil ale foarte multor persoane. Dar cele mai importante devin, in aceasta prima parte, trei, patru, daca il consideram si pe mai sus pomenitul Szeth, care are influente puternice mai mult prin rezultatele pe care le provoaca actiunile sale si prin posibilul rol care i se intrevede in viitor, decat printr-o prezență susținută, asa cum este in cazul celorlalte trei.
Khaladin este un fiu de chirurg alethi care avea toate talentele pentru a-si intrece tatal in meseria pe care acesta incearca sa il faca sa o indrageasca, dar care alege calea armelor si, crede el, a gloriei. Cariera sa in armata este urmărită de moarte, ghinion si tradare, care il aduc in postura de sclav insemnat, dar nu-i pot afecta forta spiritului si calitatile de lider innascut – protector al celor nedreptatiti. Aduce mult cu alt protagonist mascul Alfa al lui Sanderson, cu destin similar, Kelsier din Ultimul imperiu.
Shallan Davar este o tanara roscata si palid-pistruiata din Jah Keved, intr-o parte de lume unde tenul aramiu e un atribut al frumusetii, o fata studioasa ce incearca sa devina discipol al celei mai celebre erudite de viță regală, printesa eretică si liber-cugetatoare Jasnah Kholin. Dar scopurile ei, chiar motivate de criza familială pe care o traverseaza Casa ei, sunt dintre cele mai putin onorabile. Lupta interna dintre felul ei natural de a fi, deschis, onest, chiar naiv, dublat de modul cum se dezvolta apropierea față de maestra sa si misiunea tâlharească pe care o are de indeplinit, daca vrea sa isi salveze familia, fac capitolele ce o urmaresc la fel de emoționale ca acelea vâjâind a mari confruntari războinice, in care e implicat Kaladin.
Dalinar Kholin este Inalt Print al Alethkarului, fratele Regelui asasinat Gavilar, pe care l-a ajutat sa reuneasca regatele alethi, unchi si sfetnic al noului rege, tanarul Elhokar. O legendă vie, un renumit campion al câmpurilor de luptă, unde si-a castigat porecla de Ghimpele Negru. Vremurile gloriei sale par sa paleasca tot ma mult si fiii lui, Adolin si Renarin, sunt tot mai ingrijorati ca intrigile din jurul Regelui si marilor nobili porniti la razboi, vor slăbi influența Casei proprii. Pentru ca acum Dalinar, nu mai pare ce a fost, are viziuni si pierderi de conștiință in timpul furtunilor, iar cand isi revine din ele, determinarea sa obisnuita e mult scazută si idei tot mai stranii îl bântuie.
Szeth este asasinul in alb care a primit ordinul de a-l ucide pe regele Gavilar si a declansat astfel indelungul razboi de pe Câmpiile Sfărâmate dintre armatele alethi si parshi. Un criminal fara voie, un executant fara posibilitatea de alegere, o armă vie ce nu poate protesta decat prin lacrimi atunci cand isi indeplineste insarcinarea. Szeth este obligat sa se supuna oricui deține Piatra Jurământului, ca într-o forma de infioratoare ispășire, o autoflagelare prin supunere permanentă, degradantă si colectoare de noi pacate, căreia nu i se întrezărește sfarsitul.
Apar si alte personaje episodice, din natiuni si zone diferite, perspectiva fiecaruia completand percepția complexului mozaic cultural tulburat de evenimente razboinice si vechi profetii pe cale sa se implineasca, ce e in acest moment al istoriei sale, Roshar.
Sentimente umane profund empatizabile si tematici intrigante, cum sunt: onoarea, demnitatea, dorința de învățare, comploturile politice, războiul, redescoperirea unor informații istorice esențiale care au fost uitate si pierdute în negura timpului, dispariția unei lumi si nașterea alteia, importanța cunoașterii corecte a trecutului popoarelor pentru a se clădi un viitor durabil – toate asigură un flux magnetic continuu atracției exercitate de roman asupra cititorilor săi.
O poveste in care fiecare fir epic se infașoara pana la capat pe acelasi nucleu catre care toate converg. Nimic nu este consemnat la intamplare, de la citatele care deschid capitolele, pana la aparitiile episodice din interludii sau la remarcile aparent neimplicate din dialoguri, totul conduce spre un final absolut surprinzător, complet clarificator si șocant de spectaculos.
Un obicei, de altfel, reîntâlnit in mai toate cărțile lui Sanderson, o pecete personală a sa, aplicabila chiar si finalurilor de etapă, cum este acestă primă parte a unei saga ce-și merita deja pe deplin întinderea.
Până la traducerea si lansarea celorlalte volume din ciclu, daca doriti sa descoperiti un univers similar, cu persoanje la fel de vii si interesante, avand un sistem magic tot atat de bine pus la punct, încercati trilogia Născuți din ceață de acelasi autor. Cea mai buna alegere pentru a face uitată, macar momentan, nerăbdarea de a continua lectura acestei fantastice serii.
…….
Puteti gasi romanele lui Brandon Sanderson
pe site-ul librariei online Libris,
la cel mai fain preț.
Citesti pe banda , Marius!
Foarte buna prezentarea ta !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Vero! 🙂 Mai mult in banda, decat pe banda, ai vazut ca la alte titluri am avut si coechipiera valoroasa care m-a ajutat mult. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu am vazut… am omis !
Vina mea ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei, lasa, ca nici eu nu stiu niciodata cu cine faci duelul poetic. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu mai fac … 😁☺😗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici eu! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😁😚😚
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Excelent scrisă! Recenzia, nu cartea, pe asta încă nu am citit-o, dar dacă recomandarea vine din partea ta…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Natasa! 🙂 Vine din tot sufletul! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fraza asta este indredibilă:
„Dar Sanderson nu te lasa nicicand in lipsa de material cognitiv, descrierile lui panoramice (niciodata plictisitoare), personajele fascinante prin prisma carora descoperi cum e clădit social si religios universul in care se misca, toate elementele componente a ceea ce e denumit atat de prozaic worldbuilding, creeaza fundalul perfect in care sa isi desfasoare scenografiile complexe, bataliile epice, intrigile ramificate si loviturile de teatru naucitoare”
Bravo!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mercic, Otilia! 🙂 Daca mi-o remarcai mai repede ca are stofa de parada, faceam distributia din pagina de facebook pe grupuri cu ea, in locul celei despre adaptabilitatea la furtuna. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fraza asta este peste nivelul mediu de Facebook 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta chiar nu poate fi luata ca un compliment.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe mine ”Ultimul Imperiu” m-a dezamagit așa tare (am scris pe larg de ce pe Goodreads – cred că suntem prieteni și acolo, nu-s sigur) că mi-am propus să nu mai citesc vreodată Sanderson. Mi-a atras atenția Liviu Szoke că greșesc fiindcă astfel ratez seria ”Calea Regilor” și am încredere în opinia lui, dar… încă nu am trecut peste traumă 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ah, trebuie sa citesc motivatia argumentata acolo, pentru ca mie volumul 1 mi s-a parut foarte bun, poate doar in 2 si 3 sa mai fi scazut un pic nivelul. 🙂 Atunci mai bine faceam comparatia menita sa atraga cu Portile Casei Mortilor a lui Erikson, pentru ca e urmatoarea similaritate ce mi-a venit in minte citind Calea Regilor. Doar ca asta e un pic mai clara (ca sa nu zic simpla) 😀 si mai liniara. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mai clar decât la Erikson e un plus 🙂 Lumile lui și poveștile sunt foarte mișto… doar că nu se înțelege mai nimic :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Una dintre cele mai bune serii care s-au scris vreodata, as putea zice chiar ca este favorita mea sau acolo undeva in varful topului, in orice caz. Nici nu am indraznit sa ii fac o recenzie inca, atat de mult mi-a placut si atat de complexa este. Am citit si Words of Radiance si astept cu nerabdare Oathbringer. Zic ca mi-a placut mai mult decat Mistborn si este intr-adevar mult mai clara decat Erikson, care imi place si el foarte mult.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
O, ai citit Words of Radiance! 🙂 Cred ca acus -acus o sa apara si la noi. Iar Oathbringer vad ca ne e promis pana la sfarsitul anului in engleza. Imi place viteza lui Sanderson! Toate titlurile lui sunt lansate, practic, doar in 11 ani. 😮 Nu mosmondeste cu anii la un roman, cum fac alti mari autori de fantasy, si asta in conditiile in care fiecare volum e imens si nu pare deloc scris in fuga. 🙂
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Da, este foarte prolific, iti dai seama ca ma bucura acest lucru. Nu am rabdare sa fie traduse, eu si Calea Regilor am citit-o in engleza (de doua ori, asa de tare mi-a placut), probabil o voi reciti si in romana.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La Paladin arata tare bine volumele. 🙂 Iti trezesc placerea aia de a le avea in editie de lux, ca sa le resfoiesti iar oricand ai chef. 😀 Sper sa scoata si volumul urmator tot asa cartonat, fiindca am vazut ca mai nou lanseaza numai carti cu coperta subtire.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte buna prezentarea. Sanderson este unul dintre favoritii mei. Seria progreseaza si mai bine. Vol 2 e mai bun si sunt convinsa ca urmatoarele 8 ne vor uimi si vor creea dependenta. Acum vine Noiembrie si reintram in lumea furtunilor….
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Merci mult! 🙂 Eu inca nu am citit Words of Radiance si sunt super fericit sa aud confirmari ca nu a scazut deloc nivelul. Cum la Mistborn, un pic-un pic a facut-o in 2 si 3… Dar poate asta s-a intamplat numai pentru ca a disparut un personaj fascinant din continuari… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie mi-a placut Mistborn si mi se pare ca fiecare pierdere e un castig, totul are o logica pe care o sesizesi la final. In general seriile lui lasa multe ite care par deslanate, dar care spre sfarsit prind contur si inteles. Elantris mie nu mi-a placut in mod deosebit, in schimb am avut onoarea sa citesc White Sand si Aether of Night, doua manuscrise nepublicate care sunt de-a dreptul incredibile si cu un potential incredibil, nu cred va vrea sa le publice si nu inteleg dece , sunt foarte bune si asa cum ne-a invatat pline de concepte si idei originale. Sufletul Imparatului, Snapshot, Legion 1 si Legion 2 mi se par pline de potential, dar mult prea scurte pentru gustul meu. Mistborn 4-6 ( sapte inca nu a aparut) aduce o alta perspectiva, prospetime si un aer nou seriei, iar personajele sunt incredibile. Cei doi protagonisti masculini luati separat sunt fara sare si piper, dar pusi impreuna devin incredibil de geniali. Stiu ca am spus-o si in comentariul de mai sus, dar ma repet: Recenzia ta e foarte buna! E un pic cam greu sa prezinti o astfel de carte…. dar tie ti-a reusit bine de tot.
Cu Respect,
Dana
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dana, mi se pare fantastic ca ai reusit sa citesti manuscrisele autorului! Asta te face, practic, specialista de prim rang in opera lui si cu atat mai mare devine complimentul pentru cronicutza mea. 😀 Minunate si prezentarile tale! Mi-au crescut si mai tare pofta de a continua seria cat mai repede! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane