«Locuim în același loc, dar niciodată împreună.»

O vară în Long Island

                                  de Ann Brashares

 

Editura RAO
Anul apariției: 2018
Titlul original: The Whole Thing Together (2017)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini : 258

 

   Știam cât de amuzant, zburdalnic, tulburător, impresionant până la lacrimi (toate împreună, într-un continuum râsu’-plânsu’) poate să scrie Ann Brashares – din seria care a făcut-o celebră, Frăția Pantalonilor Călători.

Adus nouă de editura RAO, acel ciclu de cărțulii despre prietenie și iubiri adolescentine a impus o autoare care știe ca nimeni alta să creeze personaje cuceritoare, dialoguri spumoase și să trezească în cititorii săi sentimente empatice ce merg până la identificarea cu eroii poveștii.

Pornind de la un pretext jucăuș, împărțirea de către patru prietene a unei perechi de panataloni ce le venea fiecăreia perfect, istorisirea s-a ramificat atât de captivant, încât a dus la desfășurarea uneia dintre cele mai bune serii pentru adolescenți publicate vreodată. Dacă o mai găsiți pe undeva, ar trebui neapărat să o citiți. Garantez că nu o să rămână nimeni nehlizit sau nelăcrimat.

   Despre împărțire și ramificare este vorba și în acest nou roman al scriitoarei, apărut tot la editura RAO, de data asta în colecția cartonată velin și dublu-copertată, adorată estetic de toată lumea.

   O vară în Long Island (titlul original: The Whole Thing Togheter) păstrează tot farmecul scriiturii unice marca Ann Brashares, dar crește un pic gradul de seriozitate și gravitate al acțiunilor pesonajelor, odată cu vârsta lor. Nu mai e un roman adolescentin, deși unii dintre protagoniștii săi abia au ieșit din adolescență, ci o poveste a maturizării unei familii întregi, unde chiar și părinții au nevoie să treacă peste încăpățânări infantile sau bosumflări copilărești.

   În ultimul timp am citit multe romane de aventură, istorice, fantasy sau sau SF și atent mereu la cât de pline de acțiune acaparatoare sunt, aproape că am uitat de ce mainstream-ul rămâne mainstream și de cât talent poate să dea dovadă un scriitor bun pentru a obține aceeași intensitate a tensiunii și palpitațiilor, din viața banală de zi cu zi, fără razboaie, expediții spațiale sau eroi cu superputeri, numai din sentimente și trăiri pe care le încercăm la un moment dat cu toții.

   Povestea din O vară în Long Island este una actuală, a unei familii extinse, ce după divorț și recăsătoriri are aspectul unui arbore genealogic lăbărțat pe mai multe generații. Robert și Lila se separă, după nașterea celor trei fete ale lor (Emma, Queen și Mattie), tratându-se reciproc cu aversiune; ambii găsindu-și noi parteneri de viață, care au proprii copii. În noile căsnicii, fiecare mai dau viață câte unei odrasle. Lila are un băiat, pe Ray, iar Robert, o fetiță, pe Sasha.

   Toată amestecătura asta familială este complicată de existența unei vile de vacanță în Long Island, ce aparține de generații respectabilei familii a Lilei, dar a fost salvată de la a fi pierdută defintiv prin intervenția financiară a lui Robert. Cum toți membrii clanului iubesc această locație, se ajunge și după divorț la folosirea ei în dualitate, noua familie a mamei sau a tatălui preluând alternativ, bisăptămânal, stăpânirea asupra sa.

   La început nu e ușor să te descurci printre toate legăturile astea dinastice, din fericire există pe prima pagină a romanului o schemă cu galeria de personaje plasate în cadru familial, care îți înlesnește identificarea lor.

După ce ajungi să le cunoști pe fiecare, devine ușor să reții că Emma, Quinn și Mattie (fiicele lui Robert și Lila) sunt surorile lui Ray (băiatul Lilei) și ale lui Sasha (fiica lui Robert), dar Ray și Sasha nu au nicio înrudire de sânge între ei, deși au aceleași trei surioare vitrege.

Emma are acum 22 de ani, Quinn – 21, Mattie – 19, Ray și Sasha au 17. Pigmentul de multiculturalitate este adus de tatăl fetelor, Robert, care are o istorie personală tragică, fiind fiul unei femei violate dintr-o tabără de refugiați din Bangladeș, dar deși trecutul lui aruncă o pată de exotism asupra tuturor, el a ales demult să-și ignore moștenirea genetică și să se considere cel mai veritabil canadian, asemeni părinților albi care l-au înfiat și crescut.

   Împărțind vila Wainscott din Long Island, cele două grupulețe ereditare pun la comun multe, dar, în mod straniu, Ray și Sasha rămân cumva pe dinafara ariei de intersecție a lor.

Acești doi adolescenți în an terminal de școală au aceeași vârstă, aceeași cameră de câte ori vin, periodic și pe rând, în casa de vacanță, aceleași cărți pe noptieră, același magazin unde lucrează cu jumătate de normă și până și același pat în care adorm. Toate împărțite fără să se fi văzut niciodată cu adevărat, maxima apropiere fiind o întrezărire în două colțuri ale unei galerii aglomerate, la un eveniment la care a participat întreaga familie. Nici măcar nu s-au sunat sau nu au devenit prieteni pe facebook, dintr-o stranie reținere ce și-a ranforsat propriul blocaj, tot mai opac cu trecerea timpului.

Când încep să se magnetizeze, descoperidu-se și altfel decât într-o alternanță gen soare-lună, toate amintirile gesturilor și conversațiilor indirecte, acumulate atâția ani, capătă noi sensuri și importanța perceperii reciproce. Momentul când, în sfârșit, se întâlnesc e cu adevărat înduioșător și conturează o minunată, dar și foarte problematică, poveste de dragoste.

 «Nu suntem niciodată în același loc în același timp. Ne anulăm reciproc? Poate dovedi cineva că suntem doi? Părți laterale, întuneric și lumină, fată și băiat, yin și yang.

Ce zici de ideea asta: mai degrabă ne completăm decât suntem opuși, prietene. Ca forțe opuse nu ne anulăm reciproc, ne ridicăm unul pe altul. Dar aș vrea ca măcar o dată să fiu cu tine.»

   Având relația asta atât de fascinantă, apare tentația să îți imaginezi că scriitoarea a conceput întreaga bifurcație familială lărgită, de dragul ei, și fermecat de evoluția acestei istorii duios-amuzante să lași în plan secund alte fire epice, legate de intâmplările din viața celorlalți frați. Dar ele nu sunt deloc mai puțin interesante și cu cât înaintezi în poveste, realizezi complementaritea lor în înțelegerea adevăratei protagoniste a romanului, care este însăși familia aceasta extinsă și țăcănită.

Până la urmă, toată precipitarea de evenimente și destrămarea stabilității de armistițiu precar are loc din cauză că surorile Emmei hotărăsc să reunească forțat ambele aripi familiale, cu ocazia logodnei ei și pentru că blonda tribului, Mattie, este prea curioasă în privința relației ce a existat între mama ei și un atletic antrenor de surf.

   Eu sunt de părăre că aceia care povestind despre o carte sau un film, trântesc câte un numai finalul nu mi-a plăcut sau cel mai mult mi-a plăcut finalul, prin formulări din astea vagi evitând – în capul lor – spoilerele, de fapt comit grave indiscreții. Fiindcă pregătesc o așteptare a unui eveniment nefericit sau a unui happy end, anticipat de cei care vor citi cartea sau vor vedea filmul pe baza recomandărilor lor… Așa că, nimic despre finaluri de la mine! Nici măcar impresia unei impresii.

Doar o călduroasă previziune generală: nu veți regreta la nicio pagină că ați început acest roman.

   O vară în Long Island este o cronică de familie dezbinată, alcătuită din secvențe meandrice de război rece mamă-tată, ce și-a propus să fie umanitar și să nu afecteze copiii, însă care apasă totuși greu în subconștientul tuturor, dincolo de veselia de suprafață. E un roman psihologic dramatic și amuzant, în la fel de mare măsură, cu o distribuție corală de personaje magistral dirijate, alături de care treci prin toată gama de sentimente și trăiri provocate de zbaterile iraționale ale sufletului.

Puteți achiziționa cartea pe site-ul editurii RAO sau în toate librăriile din țară.