Acum mă înalț

(Saga Cuceritorului II)

                     de Kiersten White

 

Editura Corint
Colecția Leda Edge
Anul publicării: 2018
Titlul original: Now I Rise (2017)
Traducere: Ofelia Al-Gareeb
Număr de pagini: 480

 

     Primul volum al unei spectaculoase trilogii, Și mă întunec are unul dintre cele mai frumoase titluri puse vreodată unui roman. După cuplajul din sinopsis cu renumele și mitul dătător de fiori al atât de celebrului Dracula, sursa sa de inspirație, nici nu trebuie să deschizi cartea ca să ai deja un întreg poem epico-psihologic desfășurat în fața ochilor.

Cu ceva întârziere, Kiersten White recunoaște în postfața volumului doi din Saga Cuceritorului, Acum mă înalț, ceea ce pentru cititorii români era evident. Că denumirea întâiului tom este extrasă din splendida versificație eminesciană:

„ În primul rând, pentru a corecta o eroare prin omisiune din «Și mă întunec»: îi mulțumesc lui Mihai Eminescu, genialul poet român care a scris «Trecut-au anii» (tradus în limba engleză ca «Years Have Trailed Past»), o poezie minunată și profund tulburătoare, care se încheie cu versul care a inspirat titlul acestui volum:

«Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!» ”

     Am vorbit în recenzia pentru prima parte a seriei, despre cât de puțin s-a apropiat autoarea de adevărul istoric, deși avea toată informația mură-n gură pe net și, din câte am înțeles, soțul ei este de origine română, ar fi putut să o corecteze mai mult la unele scăpări ușor rectificabile.

Dar trilogia este una fantasy și young adult. Dacă fiecare cititor al ei are asta în minte, o poate savura cu adevărat, evitând toți nervii pe care și i-ar face orice cunoscător de istorie care se așteaptă să găsească în ea reinterpretarea evenimentelor reale, măcar în modalitatea practicată de ficțiunea istorică.

Epic fantasy-ul este un gen care și-a impus obiceiurile și în literatură, și-n cinematografie. Se inspiră cât are chef din lumea reală, pentru a reconstrui una imaginară, unde toate decurg astfel încât creatorul să poată oferi cititorului o poveste cât mai captivantă. Singura critică acceptabilă fiind cea la adresa poveștii în sine, nu a exactității folosirii surselor de inspirație.
Iar din punctul ăsta de vedere, Kiersten White a (re)țesut o tapiserie medievală strălucitoare.

De aceea, lăsând la o parte toate amănuntele de genul: nu știe că Vladislav e nume de băiat, nu de fată, Vlad Dracul a fost un voievod bun, nu rău, Iancu de Hunedoara era și el dintr-o familie nobiliară românească, nu de țărani, ideea uneia dintre lupte e de fapt luată din Bătălia de la Posada, nu se folosea încă termenul de italieni, li se spunea latini, genovezilor și venețienilor în Constantinopole… etc, să ne concentrăm numai pe calitatea firului narativ și pe ce fel de emoții reușește să trasmită acesta.

     E o găselniță excepțională ca Dracula să fie într-o istorie alternativă, de sex feminin. Legendele din jurul marelui voievod român Vlad al III-lea Basarab au fost deja exploatate în atâtea feluri, încât doar o astfel de noutate putea da un un restart original întregii francize.

     Lada este născută într-o familie princiară disfuncţională, cu mama dorind să fugă de la un soţ tiranic, ea de mică trebuind să înveţe să se descurce singură şi să îşi poarte de grijă, transformându-se într-un soi de baiețoi dur, taciturn și violent.

Autoarea i-a construit psihologic, aproape freudian, un caracter puternic, luptător şi încăpăţânat, care numai a tipic de prinţesă nu seamănă.

Fratele ei mai mic, Radu are toate calităţile pe care toţi le-ar fi dorit la fetiţă: frumuseţe, sensibilitate, priceperea de a comunica, înclinaţii artistice – acestea transformându-l într-un reproş viu adresat Ladei, pentru ceea ce s-ar fi aşteptat de la ea să devină.

Totuși, cei doi reușesc să își clădească simțămintele fraterne pe încredere și complementaritate, ceea ce îi ajută mult în timpul cât sunt ostatici, lăsăți drept zălog la Edirne, în capitala Imperiului Otoman. Relația lor va fi cu adevărat tulburată doar din clipa când dezvoltă același gen de sentimente pentru Mehmed, viitorul sultan, într-un triunghi de iubire, pasiune și prietenie, cum nu a mai avut curajul să analizeze niciun alt roman YA.

     Toate trăirile devin și mai complicate prin prisma aspirațiilor pe care le are fiecare dintre prinți.

Lada își dorește cu ardoare tronul Valahiei și este o patrioată fanatică, chiar extremistă, ce vrea să asigure independența și binele locuitorilor țării sale, fie și în detrimentul tuturor celorlalți.

Mehmed are propriile obsesii de mărire, de la accederea și menținerea pe tronul imperial, la realizarea ideii sale, potenţată religios de un vis profetic, cucerirea Constantinopolului.

Doar Radu cel Frumos este numai dragoste, gata să subordoneze orice năzuință personală, iubirii. El este capabil să accepte din tot sufletul religia străină, viața în altă cultură și chiar să se sacrifice fizic, pentru cel pe care-l iubește. Dar tocmai lui îi este cel mai dificil să își vadă sentimentele împlinite.

     În Acum mă înalț, trio-ul princiar este despărțit de evenimentele care l-au transformat pe Mehmed în Sultan și pe Lada într-o pretendentă revenită din exil, ce încearcă să își recucerească tronul.

Atât Lada, cât și Mehmed au o nevoie uriașă de Radu. Sora lui, pentru a determina boierii locali să-i devină aliați, prin talentul său manipulativ și priceperea de a fermeca și convinge. Mehmed, pentru a pregăti în taină asediul Constantinopolului și pentru a-l folosi drept spion creștin, în spatele liniilor inamice.

Radu se zbate sufletește între lealitatea pentru sora sa și cea pentru cel la care ține atât de mult, încât ar renunta la orice de dragul lui. Ba, mai mult, în capitala bizantină ce se pregătește de asediu, ajunge să-și îndrăgească curajoșii camarazi care stau neclintiți împotriva turcilor, credințele lui nou dobândite fisurându-se și făcând loc celor vechi, creștinism versus islamism și prietenia sinceră, împotriva iubirii ascunse.

     Personaje secundare, crescând brusc în cvasi-protagoniști, sau unele nou apărute fac și mai interesantă împletirea celor trei destine principale.

Nazira, soția de formă a lui Radu, se dovedește o adevărată parteneră gata să-i stea alături și la bine, și la greu, însoțindu-l în misiunea de spionaj, chiar dacă pentru asta trebuie să își părăsească iubita secretă, pe Fatima. Ce păcat că acest sufletist cuplu nu poate avea o relație de dragoste, pentru că ar fi fost o potrivire perfectă între ei, dacă exista și pasiune romantică!

Urbana e un nou avatar feminin preschimbat de autoare dintr-un personaj real al asediului Constantinopolului. Brașoveanul Urban (sau Orban), o figură istorică, într-un fel tragică, care a încercat să-și ofere serviciile creștinilor, dar a fost refuzat din cauza lipsei de fonduri și a ajuns la musulmani, cărora le va fabrica tunurile gigantice ce vor distruge cele mai mărețe ziduri ale creștinătății. Urbana lui Kiersten White este foarte dedicată meșteșugului ei, părând o savantă sociopată, obsedată de tehnologie și nedând atenție altor evenimente din lumea înconjurătoare.

Huniade (Iancu de Hunedoara), Voievodul Transilvaniei devine din dușmanul care a împins familia Ladei în brațele turcilor, singurul ei aliat și tatăl pe care nu l-a avut niciodată. Apare ca prototipul cavalerului adevărat, cel care luptă mereu pentru dreptate, în Numele Domnului, fără nicio dorința de răsplată pentru el însuși.

      Vârtejul produs de acțiunile în forță, din Transilvania și Valahia, ale Ladei, care nu se mai consideră numai fiica Dragonului, ci însuși Dragonul și ciclonul stârnit împrejurul Bizanțului de către Mehmed răvășesc estul continentului european și amenință să se ciocnească la un moment dat.

Fiecare încercare prin care trece moștenitoarea lui Vlad Dracul o convinge din nou că nu se poate baza decât pe sine însăși și că Mehmed, chiar dacă în felul lui îi iubește, și pe ea, și pe Radu, nu va dori niciodată altceva decât să-i alăture intereselor sale.

      Incursiuni militare în regim de partizanat, prin munți împăduriți, stare de asediu într-o gigantică cetate-metropolă, aproape pustie după fuga locuitorilor, intrigi de Curte orientală și comploturi din castele gotice, toate compun secvențial și alternativ, două scenografii medievale impresionante și interdependente.

Ciocnirea civilizațiilor și coliziunea sentimentelor de dragoste cu datoria sau lealitatea produc cutremurări la fel de intense la nivel personal.

     Nimic la acest roman și la ciclul de volume ce-l cuprinde nu e cum te-ai aștepta: fantasy despre Dracula, fără vampiri, prea complex și realist sentimental ca să fie young adult, așa cum se prezintă, prea puțin documentat ca să se impună drept roman istoric, dar cu o galerie fascinantă de personaje modelate după personalități care chiar au existat, ce te face să îți dorești să afli cât mai multe despre cele reale și despre viața lor. Plus super-ideea cu trecerea la genul feminin a unora dintre protagoniști, pentru a le face și mai greu realizabil drumul spre împlinirea propriului destin, într-o epocă a Evului Mediu întunecat.

      De citit Saga Cuceritorului, din toate aceste motive, dar mai ales pentru: construcția psihologică excelentă a eroilor ei, ritmul susținut al acțiunii aventuroase, atmosfera particularizată din fiecare dintre minunatele sale locații de epocă și totala originalitate a abordării unor subiecte care i-au tentat deja pe atât de mulți.

 

 

Puteți comanda romanul Acum mă înalț, apărut în excelenta colecție Leda Edge, direct pe site-ul Editurii Corint.