Copilul zânelor
primul roman din seria
Ordinul Dragonului
de Philippa Gregory
Editura POLIROM
Anul publicării în limba română: 2013
Titlul original: Changeling (2012)
Traducere: Luminița Gavrilă
Număr de pagini: 256
Achiziționabilă pe
Cartepedia.ro
Philippa Gregory a devenit celebră cu ideea biografiilor ei romanțate, privite prin ochii femeilor protagoniste ale istoriei Angliei. Astfel că toți iubitorii de ficțiune istorică au deja anumite așteptări șablonarde de la cărțile ei.
Cu romanul Changeling / Copilul zânelor a surprins pe toată lumea, și asta se simte din modul radical cum i-a fost primit noul gen de poveste în rândul fanilor, fie cu mare încântare, fie cu mare dezamăgire, aproape exclusiv prin reacții dintr-o extremă sau alta.
Aș spune că se simte și în încercările confuze de a categorisi romanul, mulți scoțându-l de la simpla ficțiune istorică și clasificându-l nejustificat drept young adult, fantasy sau basm modern, deși autoarea a declarat doar că l-a scris din plăcere, respectând realitățile epocii, nicidecum că ar fi vrut să se adreseze cu el cititorilor de vârste fragede.
Probabil brand-uirea de young adult a apărut din cauză că ambii protagoniști au doar șaptesprezece ani, unii poate uitând că în Evul Mediu asta însemna maturitate înaintată, etatea la care oamenii erau căsătoriți și cu copii, dacă nu rămâneau holtei sau fete bătrâne, și că, statistic, erau deja mai aproape de sfârșitul vieții lor, decât de începutul ei.
Trimiterea spre fantasy, posibil să fi venit dinspre superstițiile personajelor – foarte în spiritul timpului, fiindcă pe atunci nu existau explicații științifice pentru o mulțime de fenomene naturale și ele erau interpretate numai prin imaginație.
Nu apare niciun element cu adevărat fantastic în carte, toate misterele au rezolvări raționale, deși la prima vedere ar putea părea că țin de supranatural.
De basm însă e ceva. Chiar dacă de unul romantico-realist.
Atmosfera romanului.
Spre bucuria cititorilor lui.
Era cât pe ce să nu mă număr printre ei, din cauza recenziilor negative descurajatoare.
Din fericire însă, eram deja convins că Philippa Gregory nu poate scrie rău nici măcar când are de respectat vieți ale unor personaje istorice plictisitoare, cu atât mai mult când le inventează ea de la zero.
Astfel încât, am decis inspirat că ar fi mai mare riscul să pierd o carte bună decât să nimeresc una proastă.
Acțiunea romanului e ambientată în Italia anului 1453.
Luca Vero este un tânăr novice de la o mănăstire romană, rămas orfan după ce părinții i-au fost luați ostatici sau au fost uciși, într-un atac al turcilor de acum câțiva ani.
Datorită logicii sale matematice suspicioase, care îl face să se îndoiască de autenticitatea relicvelor mănăstirești, este remarcat de conducătorii spirituali ai unui ordin secret, supus direct Papei.
Misiunea actuală a acestuia este aceea de a lucra la o hartă a fricilor omenirii, pornind de la Roma și mergând până spre hotarele creștinătății, încercând astfel să se stabilească ce forme iau ereziile și păcatele aduse de Diavol, pentru a putea lupta împotriva lor, acum, când se consideră că Sfârșitul Lumii este aproape, fiind anunțat de Căderea Constantinopolelui.
Luca este inclus în acest proiect și primește statutul de inchizitor.
Chiar la prima lui anchetă, o întâlnește pe Isolda, o fată de aceeași vârstă cu el, șaptesprezece ani, care e fiica unui nobil cavaler cruciat, fost stăpân al domeniului Lucretili.
După moartea tatălui său, tânăra educată în spirit liber a trebuit să aleagă între a deveni soția unui prinț neplăcut și ridicol sau a îmbrăca straiele monahale, toată averea revenindu-i legal fratelui ei.
Astfel că Luca o găsește în funcția de abatesă, la mănăstirea de maici de pe domeniile familiale.
Aici au început să se întâmple diverse lucruri stranii, percepute drept lucrări ale Diavolului, de la venirea ei.
Călugărițele leșină inexplicabil, au halucinații și viziuni, le apar pe palme stigmate, se înregistrează chiar episoade de posibilă posedare drăcească și somnambulism în masă.
Hotărât să fie un inchizitor drept, corect și rațional, Luca Vero preia cercetarea cazului.
Coloritul galeriei de personaje îl asigură în mare măsură și eroii secundari ai poveștii, interesanți și pitorești.
Luca este însoțit de servitorul lui, puternicul Frieze, și de secretarul Peter, care pare mai degrabă un călugăr-spion al Ordinului, iar Isolda o are ca umbră ocrotitoare pe o fostă roabă musulmană adusă de tatăl ei din Țara Sfântă, acum cea mai leală prietenă, exotica și fascinanta Ishraq.
Dar și figurile care se perindă prin diferitele anchete desfășurate pe parcursul firului epic au, mai toate, însușiri care le fac memorabile.
Atmosfera romanului aduce aminte în prima parte a sa, cea mai vastă, de minunata capodoperă literară Numele Tradafirului, opera lui Umberto Eco, doar că investigația se petrece într-o mănăstire de maici, nu de călugări, și implicațiile misterului sunt mai degrabă mondene, ținând de esența feminității și de natura umană, decât profund filosofice.
Ca de obicei, Philippa Gregory își umple cu iubire de libertate și însușiri avangardiste, protagonistele femei.
Fără să fie erotic, cum nu este niciun roman al ei, Copilul zânelor pare totuși cel mai senzual volum al autoarei. Nu am nici cea mai vagă idee de ce a trimis cineva de la Polirom spre colecția Junior o istorisire în care bărbații ascultă foșnetul jupelor de mătase pentru a detecta lipsa de sfințenie a călugărițelor și se sugerează acuzații de lesbianism.
Din partea a doua a cărții, ancheta detectivistică se transformă într-un șir de aventuri itinerante de epocă și exemplificări ale altor mari temeri ale societății timpului.
Reconstituire istorică medievală plină de detalii savuroase, mistere ce trebuie dezlegate, peripeții care te țin cu sufletul la gură și romantism bine dozat, Copilul zânelor le are pe toate.
Acest roman este doar primul volum al unei serii mai lungi. Sper să continue traducerea ei, mai ales că, după toate indiciile, Luca și Isolda urmează să se întâlnească cu Vlad al III-lea Basarab (atât de faimosul Dracula), inspirația pentru Ordinul Dragonului fiind preluată chiar de la ordinul cavaleresc din care făcea parte tatăl Domnitorului Țării Românești, Vlad Dracul.
Cartea poate fi comandată pe
site-ul librăriei online Cartepedia
cu numai 9,99 lei
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru republicare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu prețuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subiectul e interesant. Cred ca si mie mi-ar plăcea cartea. Nu am vazut alte recenzii, dar e normal ca fiecare sa aibe o parere proprie. Te felicit pentru recenzie, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Vero! 🙂 Da, pe goodreads se falfaie tot felul de papile gustative si nu e indicat sa te iei mereu dupa aprecierea majoritara. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte faină recenzia, am fost practic în poveste prin intermediul ei. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multuuumesc! 🙂 O poveste incantatoare. 🙂
ApreciazăApreciază
Nici eu nu ma iau in general dupa parerile de pe Goodreads, de acolo pur si simplu iau cumva pulsul cartilor, imi fac unele idei, insa am observat de multe ori ca nu ma aliniez la parerile majoritatii, in multe dintre cazuri. Fara doar si poate o pun pe lista si iti multumesc pentru recomandare! Pare sa fie pe gustul meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Ana! 🙂 Intr-o perioada istorica atat de ofertanta, devine aproape imposibil sa nu se desfasoare interesant cam orice actiune plasata in ea. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Excelent, ca de fiecare dată! Mi-aș umple o bibliotecă numai cu cărți recomandate de Marius Andrei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult!!! 🙂 Cred ca increderea in gusturile literare ale cuiva e unul dintre cele mai onorante genuri de incredere. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este foarte adevărat. Iar această încredere se câștigă. Când eram mic, lectura a fost o mare descoperire, drept pentru care am citit cu neastâmpăr tot ce mi-a picat în mâini. Pofta de cărți la un copil este cam ca cea de dulciuri, mușcă din două prăjituri o dată. Când spuneam la școală ce am citit, învățătoarea îmi zicea că acele cărți nu sunt pentru vârsta mea. „De ce?” Întrebam eu. „De-aia! Tu trebuie să citești aia și aia, pentru că alea sunt în programă…” Venea răspunsul. Nesatisfăcător pentru un copil căpos, așa cum eram eu și din păcate am rămas și acum. Fratele meu a reușit cât de cât să-mi stabilească un traseu, pentru că fără să intenționeze neapărat îmi făcea recenzii. El îmi spunea în câteva vorbe ce anume i-a plăcut și eu ardeam de nerăbdare să o încep tocmai pe aceea despre care îmi vorbise. De asta probabil că acum, peste zeci de ani de la acele timpuri, sunt bucuros să văd când cineva știe să facă un lucru bun. Și care nu se oprește în comentariile negative ale câtorva, ci filtrează și apreciază după propriile repere. Bineînțeles că la fel procedez și eu! Însă până atunci, sunt bucuros când un proiector luminos mă ajută să deosebesc o cărare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Din tot sufletul! 🙂 … Daaa! Amintirile frumoase ale copilariei se leaga mereu de lucrurile pe care am ales sa le facem singuri, nu de cele impuse. Ar fi bine sa se ofere mai des si in sistemul nostru educational, libertatea alegerii. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da! Însă dacă ne referim la sistemul nostru educațional, poate merită să-i acordăm cândva un articol amplu. Sunt multe de spus!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoasă și în același timp interesantă recenzie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Alina! 🙂 Fictiunea istorica are un farmec literar aparte. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi zici?! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar că recenziile făcute de tine sunt un deliciu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersiiic mare-mare! 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord cu antevorbitorii ca faci recenzii superbe. Pasiunea mea pentru Phillippa Gregory este așa și așa. Se joacă mai larg cu istoria decât alți scriitori. Iar despre Changeling citisem numai recenzii negative. Tu m-ai făcut curioasă. Și e bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Marina! 🙂 Prima mea intalnire cu autoarea a fost prin intermediul uneia dintre cele mai bune carti ale ei: The Other Boleyn Girl, astfel ca a iesit WOW! Dar, intr-adevar, dupa ce parcurgi mai multe biografii romantate ale ei, incepi sa te saturi de unele dramatizari excesive. Cand vezi ca pentru a treia oara o printesa iubitoare alearga pe campul unei proaspete batalii sa-si caute printul, desi nu s-a consemnat istoric niciun caz din asta, incepi sa te intrebi de ce nu mai variaza scenele inventate, daca tot sunt doar inventate. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca ar fi o lectura interesanta, nu am mai citit ceva asemnator. Iar titlul mi-a sarit in ochi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Titlul in limba romana suna chiar mai frumos decat cel original. 😀 Si e mai potrivit, cumva. 🙂
ApreciazăApreciază
Delicios! Ca sa nu mai zic ca abia astept sa vad ce iese din intalnirea cu Vlad Tepes al nostru 🙂 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper sa se reia traducerea seriei cat mai repede. 🙂 Alte serii ale autoarei au un ritm de aparitie in limba romana mult mai sustinut. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană