Cele șapte vârfuri
continentale

 

Aspirația spre înălțimi, dorința de a urca tot mai sus și mai sus, cât mai aproape de cer, s-a manifestat mereu în natura umană, dovadă fiind anticul mit al Turnului Babel.
Dezvoltarea tehnologică a ajutat omul să depășească limitele celeste și să ajungă chiar și în spațiul cosmic, dar visul de ascensiune spre vârful lumii, fără ajutorul mașinăriilor, doar prin forțele proprii, a rămas ca provocare supremă.

The Seven Summits / Cele Șapte Vârfuri, așa au fost numite cele mai înalte culmi montane de pe cele șapte continente.
Visul oricărui alpinist este să reușească să le cucerească pe toate.

Everest

(Asia)

Delimitând granițele mai multor țări, pe o suprafață lungă de 2 400 kilometri, se desfășoară lanțul muntos Himalaya, celebru pentru cele 14 vârfuri ale sale care, ridicându-se la peste 8 000 de metri deasupra nivelului mării, sunt cele mai înalte din lume.
Dintre acestea, pentru alpiniști cel mai provocator este K2, înalt de 8 611 metri, muntele cel mai dificil de escaladat, cel ce a luat un tribut mare în vieți omenești temerarilor care au încercat să-l cucerească.
Vârful cel mai înalt de pe glob e însă Everest. Acesta ajunge la 8 848 metri.
El mai este cunoscut și sub denumirea tibetană de Chomolungma (Mama Universului).

Mont Blanc

(Europa)

Pe vechiul continent își dispută titlul de cel mai înalt vârf Mont Blanc și Elbrus (5 642 m), considerându-se că lanțul muntos caucazian constituie granița dintre Rusia europeană și cea asiatică.
Mont Blanc (Monte Bianco) pare să se impună măcar prin tradiția sa puternică, vest-europeană. Înălțimea lui de aproximativ 4 810 metri variază de la an la an cu câțiva metri, în funcție de căderile de zăpadă.
Face parte din Munții Alpi, versantul italian fiind un perete de rocă abruptă, pe când versantul francez coboară mult mai lin, alungindu-se spre câmpie.

Muntele McKinley

(America de Nord)

În zona cea mai de nord a continentului american, Mount McKinley face parte din marele sistem muntos al Alaskăi, care se întinde spre sud pe 960 de kilometri, până în California.
Înălțimea sa de 6 194 metri reprezintă o încercare dură pentru alpiniști, din cauza temperaturilor extreme, care pot atinge – 40 grade Celsius, și a condițiilor climaterice caracterizate prin umiditate și puține ore cu soare, dată fiind proximitatea cercului polar arctic.
În limba indienilor athapask este numit Denali (în traducere „Mare”). Denali este de fapt și numele oficial al muntelui în Alaska.

Aconcagua

(America de Sud)

Lanțul Anzilor Cordilieri se mândrește cu Aconcagua (Santinela de Piatră), muntele cel mai înalt nu numai din America de Sud, dar și din toată emisfera australă.
6 952 metri de rocă străveche. Pe versanții săi există mulți ghețari și un fluviu omonim ce ia naștere din ei și își continuă parcursul pe 142 de kilometri.
Ascensiunea spre Aconcagua nu prezintă dificultăți speciale pentru alpiniști, dacă se folosește ruta considerată “normală”, cea nordică.
Deși efectele de altitudine sunt severe (presiunea atmosferică pe vârf este 40 % din presiunea atmosferică de la nivelul mării), totuși nu este necesară folosirea oxigenului suplimentar.

Kilimanjaro

(Africa)

Masivul Kilimanjaro (Muntele Alb, Muntele de Zăpadă), stratovulcanul (vulcan înalt, conic, compus din straturi multiple de lavă solidificată și cenușă) din Tanzania, cu ai săi 5 895 de metri, este muntele cel mai înalt din Africa și totodată unul dintre cei mai înalți vulcani de pe glob.
Constituit din trei cratere/vârfuri: Kibo, Mawenzi și Shira, Kilimanjaro nu este un vulcan activ, nu există dovezi ale unei erupții recente a sa, altele decât legendele locale, dar are o mare probabilitate geologică de reactivare.
Cucerirea vârfului poate fi abordată pe trei trasee de dificultate diferită: Marangu, Machame și Umbwe. Primele două rute traversează muntele explorând întregul său ecosistem, a treia este o escaladare directă și rapidă spre vârful-crater Kibo.

Masivul Vinson

(Antarctida)

La 1 200 kilometri de Polul Sud, în mijlocul ghețurilor veșnice ale Antarcticii, se înalță maiestuosul Masiv Vinson (Mount Vinson) până la altitudinea de 4 892 metri, dar după alte măsurători 5 140 metri deasupra nivelului mării.
Descoperit recent, în 1957, se distinge de restul vârfurilor prin abundenta prezență de gheață de pe suprafața sa.
Prima escaladare a venit la puțini ani de la descoperire, în 1966, printr-o expediție a Clubului Alpin American, finanțat de Național Geographic Society și sprijinit de Marină. Greutățile întâmpinate au fost cauzate în mare parte de temperaturile scăzute și furtunile violente.

Puncak Jaya

(Oceania)

Devenit parte din Indonezia în 1962, deci politic aflându-se în Asia, Puncak Jaya (Vârful Izbândei) este considerat cel mai înalt munte din Oceania, pentru că este situat în partea de vest a insulei Papua.
Cei 4 884 metri ai săi îi asigură superlativul de cel mai înalt munte nu numai în Oceania, ci și pe orice altă insulă din lume, fiind cel mai înalt munte insular.
Versanții lui Puncak Jaya sunt acoperiți de gheață, care, din cauza încălzirii globale, se reduce constant în dimensiuni. Vârful este lipsit de gheață.
Denumirea inițială de Piramida Carstensz i-a fost dată după numele exploratorului olandez Jan Carstenszoon, cunoscut și sub numele de Jan Carstensz, primul european care, într-o zi senină a anului 1623, a văzut ghețarii de pe coastele muntelui. La întoarcerea în Europa, a fost ridiculizat pentru viziunea lui glacială, avută așa aproape de ecuator. Aceată denumire este folosită în continuare de alpiniști.
Traseul de escaladare nu prezintă mari dificultăți, ca ale altor vârfuri din Seven Summits.

Dacă vreți să aflați mai multe despre alpinism și escaladarea acestor munți, merită să citiți cartea Dincolo de orizont, de Richard Parks, apărută la editura
Preda Publishing.
Autorul ei este un fost rugbist în Naționala Țării Galilor, care după un accident la umăr, nevoit să renunțe la activitatea profesionistă, s-a reprofilat pe sportul de anduranţă, devenind prima persoană din istorie care a reușit, în același an calendaristic, să cucerească cele mai înalte vârfuri de pe cele șapte continente.

 

 

Preda Publishing