Versuri în chingi
de
fier

.

de
Andrei Iorga

.

Editura Crux Publishing
Data publicării: 2020
Număr de pagini: 130

.

Cele mai multe poezii din volumul Versuri în chingi de fier lasă senzația că au fost recitate de un samurai în transă, înainte de a-și face seppuku.
Exact atunci, în momentul final când percepțiile se acutizează, amintirile capătă claritate profundă și fiecare element al naturii este absorbit febril de nostalgia sfârșitului.

Poate nici măcar de un samurai nipon (fluiditatea tristihurilor nu permite să le numeri silabele, iar unele dintre poeme se revarsă spumegând din șablonul de haiku), ci de vreun la fel de onorabil sinucigaș dintr-o lume alternativă fantasy unde culturile, mitologiile și cosmogoniile se amestecă, salutându-i retragerea.

Antologia este structurată în opt părți, ca o colecție de nuanțe ale aceleiași culori, fără însă să aibă o tranziție continuă evidentă de la pal la intens sau invers.
Emoția fiecăreia dintre ele se menține puternică, chiar dacă în mod un pic diferit.

Aer, apă, pământ, foc este numită în cheie filosofică clasică prima secțiune a cărții. Cea mai întinsă, dar și cea compusă din cele mai scurte secvențe.

Parcă un călător în timp – pe repede înainte – ia câte un instantaneu fotografic mintal la fiecare clipire, întipărindu-și peisaje în memoria afectivă.

Dimineața este vestită firav de primele raze solare.
Pădurea, muntele, râul, lacul își pulsează splendoarea sub furtuna primăvăratică, arșița verii, plumbul tomnatic sau hlamida hibernală.
Umbrele nopții trag dramatic cortina.

A doua parte, Selenare, expune metaforic diversele fețe ale Lunii.
Sora Soarelui animă, din spatele norilor, un teatru de umbre, călăuzește pe mare sau alungă visele, în funcție de fazele prin care trece și genul de oameni care-o admiră.

În Urbane, orașul pare un teritoriu toxic unde natura și oamenii încearcă să supraviețuiască, tot mai sufocați, prin jungla de betoane și-n coliviile propriilor locuințe.

Salvarea este numai momentană și personală:

„Amanții, doar ei
Fulgere însetate
Noapte carnală”

În Apăsare, tonul devine mai sumbru, versurile se lungesc meandric, strecurându-se prin toate cotloanele metropolei, care e resimțită ca o menghină enormă din asfalt, beton și smoală, ca o capcană verticală ce strivește oamenii și-i transformă în anonime marionete.

„Sunt balta cu ape murdare
Despărțită brutal de izvoare.”

A cincea parte, Reflecții, dă impresia de privire năucă aruncată în jur, în imediata apropiere, la spațiul personal nepanoramic, unde totul e la fel de lipsit de sens limpede, de nestatornic și provocator de întrebări fără răspuns.

Cea mai intimă secțiune are titlul-dedicație Tatălui meu, fiind compusă din durerea netratabilă a pierderii definitive și amintirile înduioșătoare ale unor momente banale, încărcate acum cu valoare sentimentală inestimabilă.

În Versuri alchimice este cuprins tot zbuciumul creației, nesiguranța drumului ales și a finalității încercărilor de a pune suflet în cuvinte.
Efortul depus pentru cea mai reușită plăsmuire artistică, trăirea demiurgic-demoniacă din clipele curgerii șuvoiului de inspirație și disperarea adâncă din perioadele când aceasta seacă.
Peste toate, sfidarea spartană supremă aruncată oricărui alt gen de destin, impus de presiunile sociale, atunci când i se cer scriitorului armele (caietul și condeiul):
Molon labe! / Vino să le iei!

Ultimul capitol, Memento mori, se constituie într-un exercițiu de vizualizare a unei lumi în care poetul nu mai este, dar poezia sa a rămas.
Motivul sfârșitului apare amar-eliberator, dar și inspirator – el însuși – de imagini impresionante, stoarse din estetica propriei lamentații.

Variantele de ucronie pot fi dispariții istorice sau banale, caniculare ori ploioase, fulgerătoare sau line:

„Luna difuză –
Mă sting încet sub șoapte
Plec spre departe”

Volumul Versuri în chingi de fier este o restaurare poetico-melancolică a expresiei geniale „simț enorm și văz monstruos”.

Nu m-a surprins deloc să aflu că autorul său, Andrei Iorga, scrie și literatură fantastică.
Exploziile de epic din lirica lui sunt de nestăvilit.

Pentru cei care nu citesc de obicei poezie, dar o percep într-un videoclip muzical bun, aș spune că v-ați putea simți, parcurgând această carte, cam ca atunci când ați ascultat-văzut pentru prima oară clipul
Secrete al lui Carla’s Dreams.

.

.

Volumul
poate fi achiziționat pe site-ul editurii
Crux Publishing