Assassin’s Creed

de
Oliver Bowden

.

Editura Paladin
Grupul Editorial Art
colecția
Fantasy Masters

.

Assassin’s Creed
este poate cea mai cunoscută serie literară inspirată dintr-un univers dezvoltat inițial ca video games.
 O saga fantasy pe care fanii jocurilor sunt încântați să o citească, iar non-gamerii iubitori de lectură se bucură să o descopere.

Avem deja cinci volume ale sale traduse la Editura Paladin, în ediții hardcover superbe, cu coperte tie-in.

Assassin’s Creed: Renașterea

Data apariţiei: 2016
Titlul original: Assassin’s Creed: Renaissance
Traducător: Matei Sâmihăian
Număr de pagini: 416

Assassin’s Creed: Renaşterea e primul volum dintr-o serie de romane scrise de Oliver Bowden – pseudonim al scriitorului Anton Gill, specialist în Epoca Renaşterii Italiene şi pasionat al video games-urilor lansate de Ubisoft sub această franciză.

Povestea cărţii repetă foarte fidel, pe alocuri până la nivel de reproducere a dialogurilor, scenariul jocului Assassin’s Creed II, toate personajele îndrăgite de gameri putând fi regăsite transpuse literar şi completate psihologic în decorul istoric restaurat minuţios al panoramei renascentiste, fără ca finisările suplimentare să afecteze rapiditatea şi fluența secvenţelor de acţiune specifice jocului.

Suntem în 1476, la Florenţa, în perioada micilor regate italiene, a oraşelor-state mereu aflate în competiție, dar şi sub ameninţarea poftelor expansioniste franceze, spaniole sau germane.
Un final de Ev Mediu turmentat, dar atât de exploziv cultural şi artistic, când Renaşterea cutremură din temelii modul de percepție al societății, producând o germinare efervescentă în care toate minunăţiile şi extravaganţele devin posibile.

Ezio Auditore, fiul de 17 ani al unui bancher aliat cu ilustra familie Medici, cea care a stat la baza deceniilor de maximă  înflorire florentină, îşi petrece tinereţea alături de prietenii săi zurbagii, distrându-se, îmbătându-se, încăierându-se cu alţi băieţi din familii rivale şi curtând fete.

Copilăritul lui fără griji se termină brusc, când, în lipsa conducătorului Medici al orașului, Lorenzo Magnificul, familia îi este acuzată pe nedrept de trădare contra statului şi tocmai pentru a masca o conspiraţie reală, bărbaţii Auditore sunt arestaţi, el fiind singurul care evită întâmplător capturarea, fiindcă era plecat de acasă.
Întors la palazzo-ul familial pe care îl regăseşte răvăşit şi sub asediul periodic al gărzilor care-l caută, va trebui să îşi adăpostească mama şi sora şi să îşi salveze tatăl şi fraţii, din închisoare.

Datorită abilităţilor sale de acrobat amator, obişnuit să hălăduiască pe acoperişurile oraşului şi să facă salturi peste strâmtele străduţe ale Florenţei, de pe o clădire pe alta, Ezio reuşeşte să se caţere până la gratiile ferestrei unei celule din Turnul în care e întemniţat tatăl său.
Acesta îi dezvăluie o ascunzătoare secretă de unde poate livra acelora din administrația cetății în care încă are încredere, dovezile adevăratei conspiraţii contra Florenţei şi, implicit, a falsităţii învinuirilor ce li se aduc.

Tânărul naiv se va confrunta însă cu prima trădare înfiorătoare din viaţa lui şi va asista neputincios la executarea tatălui şi fraţilor săi.

Acum urgentă rămâne punerea la adăpost a mamei şi a surorii, Claudia, pe care le ascunde mai întâi la o rudă a servitoarei lor credincioase, într-un bordel, apoi la unchiul lor, Mario, în burgul fortificat Monteriggioni pe care acesta îl stăpâneşte.

Răzbunarea este tot ce i-a mai rămas tânărului Ezio.
Ea devine prioritatea sa absolută.
Uitată e iubirea pentru Cristina, fata ce-l fermecase, uitate sunt chefurile cu prietenii.
O răzbunare care pentru a se împlini trebuie abordată etapizat și înfăptuită pe baza oportunităților şi al antrenamentului specific pentru atacarea fiecărui complotist trădător.
Primii spre care este îndreaptată sunt duşmanii şi detractorii direcţi ai familiei, apoi către conspiratorii politici, cei care i-au decis exterminarea, cu atât mai mult cu cât unchiul său îi dezvăluie că el şi tatăl lui făceau parte dintr-un Ordin, cel al Asasinilor, care se află într-o înfruntare de veacuri cu Templierii, Ordinul celor ce au pus la cale distrugerea familiei sale.

În afara acestor înregimentări în Ordine cu scopuri antagoniste, romanul nu devine cu adevărat fantasy până spre ultimul sfert al său.
E mai degrabă unul istoric de aventuri.
Luptele sunt realiste, nimeni nu are super-puteri. Evenimentele politice amintite, chiar au avut loc. Personajele celebre ca Leonardo Da Vinci, Machiavelli, Savonarola sau Borgia, Medici şi Sforza,  au trăit în vremea aceea şi i-au marcat istoria.
Sigur, autorul (de fapt Ubisoft) le integrează în firul epic pe ideea conflictului dintre Ordinul Asasinilor, în care tot mai important devine Ezio şi cel al al Templierilor, condus de Rodrigo Borgia, viitorul Papă Alexandru.

Acţiunea se desfăşoară în multe locaţii fascinante, Ezio urmărindu-şi duşmanii personali şi pe cei ai Ordinului în toată Peninsula, din Florenţa şi oraşele înconjurătoare, până la Veneţia şi Forli, fieful Caterinei Sforza, viteaza nobilă-războinică.
O prezenţă constantă cu care Ezio are norocul să aibă acelaşi itinerariu, până la stabilirea maestrului în Milano, este genialul Lenardo Da Vinci, cel care îl va ajuta să descifreze paginile unui misterios Codex recuperat filă cu filă din misiunile sale şi îi va fabrica noi arme după fiecare schiță găsită in ele, precum și unele mașinării originale ajutătoare.

Codex-ul, ca şi alte misterioase artefacte, ce se dezvăluie progresiv, sunt râvnite și de Templieri (urmaşii reorganizați şi doritori de putere ai vechiului Ordin istoric ce a fost destructurat de Regele Franţei), care luptă fanatic pentru a intra în posesia lor.

Simţi ritmul ca de video game în goana continuă a protagonistului, în salturile sale de la înălțimi, în abilitatea cu care se caţără, se luptă, în fiecare schimbare sau updatare de arme şi în categorisirea pe misiuni a fiecărei etape din aventurile lui.
Misiuni cu obiectiv precizat, ce necesită un anumit antrenament specific pentru împlinirea lor şi care la finalizare au ca bonus câte o nouă pagină din Codex-ul ce trebuie reîntregit, obţinerea unei alte arme şi mai perfecţionate decât cea precedentă, ba chiar o formulă generică de încheiere în RIP-ul (Requiescat in pace!) rostit de Ezio după fiecare execuție.

Unica diferenţa majoră faţă de joc ar fi că nu există alternanţa prezent – trecut, povestea curgând doar în istoria florentină medievală.

În plus faţă de video game, apare toată lista de elemente care ajută o operă literară să se ridice, cel mai adesea, deasupra uneia scenografice cu acelaşi conţinut.
Posibilitatea de aprofundare a gândurilor personajelor, a legăturilor dintre ele, a faptelor, a evenimentelor şi a ramificațiilor fiecăruia, ba chiar şi a splendorii  oraşelor artistice din Rinascimento, care, deşi sunt reproduse minunat în joc, în roman se desfășoră în mai multe dimensiuni.
Nu numai vizual şi auditiv, ci şi olfactiv, gustativ şi tactil, activate imaginar de cufundarea în atmosfera trecutului.

Ar fi greu să compari romanul cu jocul din perspectiva a ce înseamnă fiecare pentru domeniul lui, deoarece Assassin’s Creed II este unul dintre cele mai bune video games lansate până acum, pe când o saga fantasy de aventuri ce serializează livresc un joc, oricât de bine scrisă ar fi, nu are parte de aceeaşi consideraţie.
Dar toţi cei care au jucat AC II se vor bucura că pot zăbovi şi altfel în universul îndrăgit, iar cei ce nu au treabă cu jocurile electronice se vor delecta în forma asta cu povestea ce-i încânta pe fanii gameri ai Asasinilor.

Cititorii în căutare de lecturi similare, care au rămas impresionați de acrobaţiile pe acoperișuri ale lui Ezio, ar putea să încerce romanul istoric Husarul pe acoperiş sau fantasy-urile Cronica Ucigaşului-de-Regi, Banda celor Șase Ciori ori Ticălosul Gentilom.
Pentru mai multe episoade despre confruntările dintre regatele italiene renascentiste, recomand Ducesa din Milano – cea mai bună carte despre subiect peste care am dat, deşi îmi pot aminti multe altele ce urmăresc prin ochi de curtezană, fată în casă sau fană a lui Leonardo, familia Medici, Borgia ori scelerațiile lui Savonarola. 

Assassin’s Creed: Frăția

Anul apariției: 2017
Titlul original: Assassin’s Creed: Brotherhood
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 432

Dacă primul volum al seriei Asasinilor, Assassin’s Creed: Renaşterea, urmărea transformarea dramatică a lui Ezio dintr-un tânăr zurbagiu în luptător încrâncenat pentru dreptate, al doilea, Assassin’s Creed: Frăţia, vine cu şi mai multă acţiune, cu o doză şi mai intensă de adrenalină, cu şi mai dese momente de tensiune, suspans sau situaţii pe muchie de pumnal.

După evenimentele criptic-revelatoare din subteranele Capelei Sixtine şi mesajele avertisment ale Minervei, nu foarte limpezi, Ezio se retrage împreună cu unchiul său Mario în fortăreaţa lor din Monteriggioni, regretând că nu l-a ucis pe Rodrigo Borgia, ticăloşitul Papă Alexandru al VI-lea, atunci când a avut ocazia.

Câteva clipe de linişte şi pace îl fac deja pe războinicul trecut în al patrulea deceniu de viaţă să viseze la o perioadă de tihnă şi la variante romantice de a-şi regăsi fericirea, acum că Ordinul malefic al Templierilor a suferit o atât de crâncenă lovitură.

Ca un fulger loveşte însă noul inamic Borgia.
Mai tânăr, mai iute, mai imprevizibil, mai lipsit de scrupule decât bătrânul Papă, fiul ilegitim al acestuia, Cesare Borgia. 

Devenit din cardinal, comandant al armatelor papale, odată cu moartea fratelui său (pe care zvonurile spun că l-a ucis chiar el) şi însoţit de trupe de sprijin trimise de regele Franţei, ba chiar reuşind să îl oblige pe marele Leonardo da Vinci să-I servească şi să-i perfecţioneze armele de foc, Cesare atacă în forţă şi după un scurt asediu, cucereşte burgul unchiului lui Ezio.
Mulţi dintre Asasini mor, iar curajoasa Caterina Sforza este luată prizonieră şi purtată cu o lesă în jurul gâtului de învingători.

Căderea citadelei conducătorului Asasinilor sub canonada tunurilor perfecţionate ale Templierilor nu înseamnă şi distrugerea Frăției, pentru că membrii ei rămân răsfiraţi în toate regatele înconjurătoare, ca o reţea de influenţă puternică, dar mai ales pentru că două personalităţi de prim rang a acesteia, Niccolo Machiavelli şi Ezio Auditore, nu au fost anihilaţi de duşmani. 

Ezio reuşeşte să salveze prin pasaje secrete o parte dintre cetăţenii oraşului unchiului său, printre care şi pe mama şi sora lui, Claudia.
Îşi promite că va reconstrui odată fortăreața distrusă şi o va reface şi mai puternică de cum era, că o va elibera pe Caterina – femeia cu care atacul devastator îl prinsese în tandreţuri prin așternuturi – şi că îşi va răzbuna unchiul.

Toate drumurile confruntării duc acum la Roma.
Cetatea Eternă se află într-o teribilă decădere, singurele clădiri ce denotă prosperitate sunt cele ale prelaţilor din Vatican sau cartierele bogate.
În această atmosferă de abandon şi degradare a cândva măreţei metropole imperiale romane, va trebui să îşi pregătească Ezio contraatacul, şi pentru ca el să aibă o forţă totalmente distructivă pentru clanul Borgia, să îşi ramifice influenţa şi reţeaua de informaţii în toată societatea decadentă a oraşului.

Profitând de tendinţele conchistadorice ale lui Cesare Borgia, care pare decis să cucerească toate micile regate italiene nestăpânite deja de francezi şi de faptul că familia lui este străină, de origine spaniolă, şi e aliată cu străinii, invadatorii francezi, precum şi de dictatura dură impusă de oamenii Papei, ce a distrus vechile familii romane şi a sărăcit şi pervertit populaţia, Machiavelli, Ezio şi restul Asasinilor concep un plan de revoltă generală menit să disloce de la baza piramidei puterea drapată în straiele Borgia a Ordinului Templierilor.

Pentru asta vor avea nevoie de Frăţie în întregul ei, dar şi de aliaţi din rândul elementelor sociale definitorii ale populaţiei citadine medievale.
Astfel că, se ajunge la punerea pe picioare a unui han, Vulpea adormită, care să servească drept acoperire Ghildei Hoţilor, conduse de vicleanul Vulpe, care l-a mai ajutat pe Ezio în alte misiuni ale sale, a unui bordel de lux, Rosa in Fiore, administrat după îndelungi parlamentări şi scene de furie frăţească, tocmai de sora sa Claudia, secondată de mama lor, pentru a spiona în rândul cardinalilor-clienţi, şi chiar a unei cazărmi de mercenari în afara oraşului, sub comanda lui Bartolomeo d’Alviano şi cu îmbunătăţiri aduse de, mai târziu, atât de celebrul Michelangelo Buonarroti.

Odată planurile stabilite – chiar dacă la Asasini mai există mici neîncrederi şi frecuşuri, între posibilii noi conducători ai Frăției, Machiavelli şi Ezio; odată dușmanii Templieri identificaţi în detestabilii Borgia: Papa Alexandru (Rodrigo), Ducele de Valentinois (Cezare), Lucrezia – sinistra fiică destrăbălată și incestuoasă a Papei şi aliaţii lor francezi din trupele de susţinere sau bogătaşi locali numiţi în posturi de cardinali prin mituire; odată alianţele încheiate; înfruntarea totală, lupta de generaţii dintre cele două organizații ancestrale, poate reîncepe mai furibundă decât oricând!

Cross-promotion şi tie-in sunt termenii magici din markenting care au dus la genul ăsta de romanţare literară a unui produs video-ludic de succes – cum este excelentul joc action-adventure creat de Ubisoft – Assassin’s Creed Brotherhood.
Autorul cărţilor, sub pseudonimul căruia regăsim un specialist în Istoria Europei Medievale, se achită cu conştiinciozitate şi abilitate de sarcina încredinţată, chiar dacă se simte că în structura sa intimă el este mai mult un istoric decât un scriitor.
Ceea ce pare chiar recomandabil pentru tipul acesta de dublă reconstituire, cea de epocă şi reproducerea video-game-ului, Oliver Bowden (Anton Gill) reuşind să meargă în triplu paralelism cu povestea,  dezvoltarea personajelor şi potrivirea biografiilor personalităţilor istorice.

Au fost lăsate din nou în afara romanului părţile din joc privitoare la viitorime, singurul indiciu despre existenţa peste timp a unui Desmond Miles, care ar putea privi prin ochii strămoşilor, stă în discursul Minervei, evident dedicat unui auditoriu ceva mai conştient decât renascentistul năuc Ezio.

Foarte puţine schimbări în scenariul original, la fel ca în primul volum, de multe ori doar se reface scriptic fiecare secvenţă din joc.
Ce este remarcabil e că autorul reuşeşte prin descrieri şi explicaţii istorice să facă la fel de interesant de descoperit peisaje şi locuri, cum e panoramarea imagistică pe care o are un gamer când Ezio stă în vârful vreunui turn şi priveşte în jur.
Astfel nu se pierde deloc nici din cea mai mare atracţie a jocului: reconstituirea minuţioasă a oraşelor renumite din diferite perioade istorice (în cazul primelor volume din cea a Renaşterii italiene).

Protagoniştii sunt mai coloraţi şi mai exuberanţi, şi în tabăra binelui, şi în cea a răului, decât în volumul întâi.
Scenele de luptă încearcă să atingă realismul mai mult prin descrierea fiecărui impact dintre armă şi organele inamicului, decât prin posibilităţile unui singur individ de a doborî mai mulţi adversari, care, chiar dacă avem de a face cu eroii clasicizaţi ai unui video-game, se păstrează şi ele în limite credibile, odată acceptate premisele specializării războinice.

„Lucrăm în întuneric pentru a sluji lumina.” 
– ne asigură și de data aceasta Frăția Asasinilor prin cuvintele Crezului lor si prin noile fapte de arme îndreptate împotriva oricărei forme de tiranie.

Assassin’s Creed. Cruciada secretă

Anul apariției: 2018
Titlul original: Assassin’s Creed. The Secret Crusade
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 374

Assassin’s Creed: Cruciada secretă este o poveste în poveste. 

Ezio Auditore, acum un bărbat matur ce se îndreaptă spre Constantinopol la bordul unei corăbii, își dedică orele petrecute pe drum lecturării biografiei lui Altaïr Ibn-La’Ahad, scrisă de Niccolò Polo (tatăl faimosului Marco) sub forma unui jurnal epistolar, în perioada cât a fost găzduit împreună cu fratele său Maffeo de acesta, în anul 1257.

Altair a ajuns un Maestru Asasin legendar.
Sunt urmărite etape ale vieții sale începând de când era un copil  orfan, apoi ca adult în 1191, în Evul Mediu Timpuriu, prin Siria zguduită de a Treia Cruciadă, când se înfruntau armatele musulmane ale lui Salah Al’Din cu cele ale lui Richard Inimă-de-Leu.

În continuare, nu se face nicio referire la Desmond Miles și epoca lui, deși Altair este strămoșul acestuia pe linie maternă și cel prin care se va asigura legătura trecut-prezent, în viitor.

Lupta pentru putere nu a fost parcă niciodată mai înverșunată ca în acea vreme, când nouă inamici teribili amenințau pacea căutată de Asasini, nouă pericole… nouă ținte…
Destinul lui Altair este să folosească puterea promisă de Mărul din Eden pentru a învinge în conflictul străvechi dintre Asasini și Templieri.

Deoarece Asasinii puteau să vadă lumea așa cum era cu adevărat, pentru ei totul era posibil, totul era îngăduit.

Assassin’s Creed. Revelații

Anul apariției: 2020
Titlul original: Assassin’s Creed. Revelations
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 424

Întotdeauna tirania este mai bine organizată decât libertatea.

Mai bătrân, mai înțelept și mai letal ca niciodată, Ezio Auditore pornește într-o ultimă călătorie în căutarea bibliotecii pierdute a lui Altaïr, ce ascunde nu doar cunoștințe uitate, ci și un secret tulburător, care, ajuns în mâinile Templierilor, ar putea schimba destinul omenirii.

Pornit pe urmele celor cinci chei ale bibliotecii, asasinul florentin ajunge la Constantinopol, unde va avea de înfruntat și intrigile politice de la curtea Imperiului Otoman condus de Baiazid.

Întotdeauna tirania este mai bine organizată decât libertatea.

Acesta este unul dintre paradoxurile morale cu care omenirea se va lupta până când va deveni cu adevărat civilizată. 

Assassin’s Creed. Renegatul

Anul apariției: 2020
Titlul original: Assassin’s Creed: Forsaken
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 392

Din noaptea în care i-a fost ucis tatăl, călătoria prin viață a lui Haytham Kenway a însemnat un lung șir de necunoscute, ură și răzbunare.
Sfâșiat între ce ar fi putut să fie și ce este în realitate, i-a mai rămas o singură certitudine: că pur și simplu se pricepe să ucidă.
În timp ce cutreieră lumea în căutare de răspunsuri, din Imperiul Otoman până în coloniile americane care luptă să scape de jugul britanic, doar abilitatea de a aduce moartea îi rămâne neschimbată.
La fel de neschimbată ca vechiul conflict dintre Templieri și Asasini.

Sunt un spadasin expert.

Și sunt iscusit în aducerea morții.

Cu toate că nu simt nicio plăcere în iscusința mea de a aduce moartea…
pur și simplu, mă pricep să ucid…

În viață nu există o singură cale care să fie corectă și neprihănită, care să nu pricinuiască nimănui vreun rău.
Inamicul tău ar putea avea o părere complet opusă…
și nu fără motiv…

Când ceva este foarte bun, merită savurat din cât mai multe perspective.
Dacă ţi-au plăcut jocurile, vei găsi multe contextualizări istorice ale evenimentelor din ele, mai bine fixate în seria de romane.
Dacă nu joci, poţi prin carte să trăieşti senzaţia unui video-game de aventură, acţiune şi strategie, aproape ca şi cum ai face-o, menţinându-te totuși pe tărâm literar.

Eu, unul, sunt fan al ecranizărilor, romanţărilor, novelizărilor, teatralizărilor sau al oricăror altor variante de transmutare a unei opere reuşite dintr-un mediu artistic în altul.
Până la urmă, de multe ori reciteşti o carte bună sau reiei obsesiv un joc… Dacă ţi-au plăcut într-atât, de ce să nu existe şi o altă modalitate de prezentare a lor pe care să o poţi accesa? 
Mai ales că fiecare dintre ele are propriile nuanțe care pot aprofunda în alt fel perceperea aceluiași subiect.

.

.

Volumele seriei
pot fi achiziționate în librării sau pe
site-ul editurii