Drumul

de
Cormac McCarthy

 .

Editura Humanitas
Colectie: Raftul Denisei
Anul publicării în limba română: 2022
Titlul original: The Road (2006)
Traducere: Irina Horea
Număr de pagini: 224
Categoria: Literatura universală
volum achiziționabil pe
Libris.ro

 .

Drumul este povestea unui tată și a fiului său, fără nume, ce rătăcesc printre ruinele unei lumi post-apocaliptice în care aproape că nu mai există animale sau plante, unde singura prezență constantă e foamea, și orice întâlnire între două ființe omenești poate sfârși într-un act de canibalism.

Cu o viziune de pionier, din aceeași perspectivă dură din care Cormac McCarthy ne-a istorisit despre Vest, frontieră și violența lor teribilă, acum este descris un univers unde e prea periculos să faci foc și să te arăți altor supraviețuitori, în care statul pe loc ar putea însemna moarte și singura posesie posibilă este un coș de cumpărături vechi pentru a transporta puțină hrană și o pătură în care să te învelești noaptea.

Este adevărat, mulți scriitori au abordat deja acest subiect, dar nimeni, poate, nu la fel de cutremurător ca McCarthy.

În centrul romanului nu se află apocalipsa, percepută ca un eveniment neclar din trecut, ci un bărbat și un copil, reacțiile lor, sensibilitățile lor, gesturile mici de zi cu zi, gândurile și coșmarurile lor, senzațiile psihice și fizice, dificultatea de a găsi mâncare într-un mediu fără viață, unde totul este acoperit de cenușă.
Ca flashback-uri dureroase apar amintirile minunate și tragice ale tatălui, care îi descrie fiului său o lume vie și luminoasă pe care nu a avut șansa să o vadă.

Au doar un pistol cu două gloanțe, ceva resturi de mâncare și niște pături vechi, dar se au unul pe celălalt.
Supraviețuirea înseamnă însă amoralitate, după cum învață copilul studiindu-și tatăl, a cărui dragoste pare a fi ultima manifestare rămasă neschimbată din lumea veche, ultima realitate confortabilă și ocrotitoare.

Pe parcursul drumului lor spre sud, spre mare, descoperă o înșiruire de obiecte goale, de construcții locuite de fantome, de umbre pe care doar cei care au rămas în viață și le mai pot aminti.
O lume a alimentelor conservate pe termen lung ce vin din trecut și care în cele din urmă se vor termina sau vor deveni de neutilizat.

Mama copilului a ales demult moartea, a decis să nu mai spere și i-a abandonat.
Bărbatul și fiul său, în schimb, văd un fel de lumină distantă dătătoare de speranță, în ciuda întregului gri care îi înconjoară, în ciuda absenței complete a copacilor și a animalelor, a frigului, a unui soare care a fost cândva strălucitor și acum este doar o luminiță palidă pe cerul gri.
Ei caută o căldură pe care poate nu o vor găsi, un ocean care probabil îi va dezamăgi, dar continuă să caute, împinși de o forță care depășește instinctul de supraviețuire.

Când o lume aflată pe moarte se șterge lent din memorie, cine va mai putea să-și amintească ceva despre ea?

McCarthy lasă cititorul în întuneric cu privire la toate: imaginile pe care le oferă sunt sumbre, neclare, întunecate; nu specifică de unde vin personajele, ce au trebuit să înfrunte, ce eveniment sau fenomen a redus Pământul la un pustiu carbonizat sau de ce oamenii au fost nimiciți și cei ce au supraviețuit sunt în război unii cu alții. Dar, în cele din urmă, nimic din toate acestea nu contează, pentru că singurul lucru care contează este atenția sfâșietoare acordată legăturii dintre tată și fiu.

Cu toate că folosește o scriere seacă și directă, autorul selectează cu grijă cuvintele, le metaforizează și le combină cu originalitate pentru a construi drumul pe care îl parcurg tatăl și fiul.
Astfel, cititorul nu poate să nu empatizeze cu protagoniștii acestei povești încă de la început: se întreabă, se înduioșează și speră.
Speră că tatăl și fiul vor reuși să se pună în siguranță, să ajungă la mare și să supraviețuiască în ariditatea lumii din jurul lor. Chiar și atunci când lucrurile par să meargă cu adevărat prost, nimeni nu poate și nu vrea să creadă că cei doi se vor despărți, pentru că McCarthy reușește să transmită atât de intens și atât de tulburător căldura unei legături care nu s-ar putea imagina vreodată ruptă.

Drumul este un roman teribil de empatic: durerea, efortul, pierderea și disperarea protagoniștilor devin ale cititorului, care, chiar și atunci când este pe cale să își piardă speranța, este liniștit de puterea tatălui și de încrederea pe care fiul o are în el.

O carte încărcată de emoție, care reușește să lumineze natura umanității și forța legăturilor sufletești, deși totul în jur este complet distrus.

Cormac McCarthy s-a născut în Providence, Rhode Island, în 1933.
Studiază, timp de doi ani, artele liberale la Universitatea din Tennessee, iar în 1953 se înrolează în aviația militară a SUA, petrecând doi ani în Alaska.
Nu își termină studiile pentru că se mută la Chicago, unde scrie primul său roman, The Orchard Keeper, publicat în 1965 și recompensat cu William Faulkner Award.
În 1966 primește o bursă Rockefeller și ajunge la Ibiza, în Spania, unde termină al doilea roman, Outer Dark. Urmează romanele: Child of God (1973); Suttree (1979); Blood Meridian, or the Evening Redness in the West (1985; în 2006, romanul ocupă locul trei într-un top al revistei New York Times Magazine); The Border Trilogy: All the Pretty Horses (1992; câștigător al National Book Award și National Books Critics Circle Award și ecranizat în 2000, în regia lui Billy Bob Thornton), The Crossing (1994) și Cities of the Plain (1998); No Country for Old Men (2005; ecranizarea din 2007 în regia fraților Coen a câștigat patru premii Oscar), Drumul (The Road, 2006; câștigător al Pulitzer Prize 2007 și James Tait Black Memorial Prize 2006, ecranizat în regia lui John Hillcoat în 2009).
În toamna anului 2022 apare dipticul romanesc alcătuit din The Passenger și Stella Maris, care întrețese povestea unei familii atinse de aripa geniului și frumuseții, dar și a nebuniei.
Cormac McCarthy încetează din viață în 2023.

titlu
disponibil
pe site-ul librăriei online
Libris