Dulce furie
de
Sash Bischoff
Editura Trei
Colecția: Fiction Connection
Titlul original: Sweet Fury (2025)
Traducere: Andreea Florescu
Număr de pagini: 368
.
Bine ați venit în Hollywoodul fabricant de vise – celebrul loc magic unde nu se toarnă doar filme, ci și iluzii în pahare de șampanie scumpă. Unde succesul e decorat cu diamante și traume, iar zâmbetul de covor roșu ascunde mai multe fisuri decât fațada unui vechi studio.
În romanul Dulce furie, scriitoarea Sash Bischoff ne servește o poveste în care strălucirea e periculoasă, terapia e seducătoare și nimeni nu are voie să fie doar cine pare.
Lila Crayne, protagonista cărții, este o actriță aflată în centrul atenției publicului și a industriei de film. Logodită cu regizorul Kurt Royall, o figură carismatico-dominatoare, din universul cinematografiei, Lila acceptă rolul principal într-o reinterpretare feministă a romanului Blândețea nopții, de F. Scott Fitzgerald.
Această alegere artistică devine rapid ceva mai mult decât un simplu act profesional, pentru că în paralel cu pregătirea pentru rol, Lila pornește și într-o călătorie interioară dureroasă, declanșată de ședințele de terapie cu psihologul Jonah Gabriel. Între cei doi se naște o relație aparte, marcată de încredere, dar și de o tensiune subterană care crește pe măsură ce ședințele progresează.
În aparență, Lila este femeia puternică, actrița de succes, logodnica unui bărbat influent. Dar dincolo de această imagine publică, se dezvăluie treptat ca o persoană marcată de traume, de frici adânc înrădăcinate și de o nevoie apăsătoare de validare, nu doar profesională, ci și afectivă.
Terapeutul Jonah, în schimb, devine o oglindă în care Lila este forțată să se privească altfel decât era obișnuită, fără roluri, fără costume, fără camere de filmat.
Pe măsură ce relația Lilei cu Kurt începe să se clatine sub presiunea acestor revelații, iar filmările pentru proiect devin tot mai haotice, romanul capătă accente de thriller psihologic. Cititorul nu mai poate avea încredere deplină în niciunul dintre personaje, iar realitatea începe să se destrame, contaminată de ficțiune, proiecții și adevăruri reprimate.
Ce este autentic și ce este doar o construcție artistică sau psihologică?

Sash Bischoff scrie cu o siguranță stilistică impresionantă pentru o debutantă. Romanul este bogat în imagini și nuanțe, fără a deveni prețios sau artificial. Dialogurile sunt vii, pline de subtext, iar ritmul este atent dozat, alternând momentele de introspecție cu secvențe tensionate care frizează chiar horrorul psihologic. Atmosfera istorisirii este adesea claustrofobică, dominată de un sentiment de neliniște care crește pe măsură ce personajele pierd controlul asupra propriilor vieți și asupra poveștii pe care încearcă să o spună – fie ea reală sau fictivă.
O tușă specială apare din relația romanului cu lumea artei, în special cu filmul și cu literatura clasică. Reinterpretarea romanului lui Fitzgerald, prezentă atât în planul diegetic al poveștii cât și ca metaforă, devine un mod de a comenta asupra relațiilor toxice și a idealurilor romantice perimate. Lila, în încercarea de a da un nou sens unui personaj feminin clasic, sfârșește prin a-și rescrie propria identitate, într-un proces dureros dar eliberator.
Faptul că tot acest proces are loc în interiorul unei producții cinematografice, cu camere de filmat, repetiții, scenarii și tensiuni de culise, sugerează o dimensiune meta-ficțională care sporește complexitatea lecturii.
Dulce furie este, subliminal, o meditație despre furie – nu doar furia evidentă, explozivă, ci și cea subtilă, înăbușită, cultivată în tăcere. E despre furia femeilor împotriva rolurilor impuse, despre furia care se naște din abuz, din neputință, din dorința de a fi auzite și văzute cu adevărat. .
Autoarea deschide ușile bine lustruite ale industriei cinematografice și ne invită în culise, unde puterea se negociază, traumele sunt mascate cu zâmbete largi și fiecare relație e o scenă bine regizată.
Sash Bischoff este o scriitoare și regizoare de teatru din New York, cu o carieră impresionantă în lumea artistică.
A studiat la Universitatea Princeton, unde a fost instruită de scriitori renumiți precum Jeffrey Eugenides și Joyce Carol Oates. A câștigat premiul Princeton’s Creative Writing Fiction Award și a fondat Princeton Writers Group. Înainte de a se dedica scrisului, a avut o carieră de succes ca regizoare de teatru, lucrând la producții de pe Broadway și din alte teatre importante din SUA.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.
Puteți citi alte opinii despre carte, pe blogurile:
Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Fata Cu Cartea

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii

Îmi amintește puțin de romanele la modă prin anii 90, cu viața din spatele reflectoarelor, era o temă destul de întâlnită în bestseller-uri.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hah, fiind regizoare, cine stie cate scenarii clasice au influentat autoarea inainte de a debuta ca romanicera, chiar si inconstient. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cu siguranță a contat și acest aspect. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană