Assassin’s Creed: Frăția
de Oliver Bowden
Editura Paladin / Art
Anul apariției: 2017
Titlul original: Assassin’s Creed: Brotherhood
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Număr de pagini: 432
Achiziționabil pe portokal.ro
Dacă primul volum al seriei Asasinilor, Assassin’s Creed – Renaşterea, urmărea transformarea dramatică a lui Ezio dintr-un tânăr zurbagiu în luptător încrâncenat pentru dreptate, al doilea, Assassin’s Creed – Frăţia, vine cu şi mai multă acţiune, cu o doză şi mai intensă de adrenalină, cu şi mai dese momente de tensiune, suspans sau situaţii pe muchie de pumnal.
După evenimentele criptic-revelatoare din subteranele Capelei Sixtine şi mesajele avertisment ale Minervei, nu foarte limpezi, Ezio se retrage împreună cu unchiul său Mario în fortăreaţa lor din Monteriggioni, regretând că nu l-a ucis pe Rodrigo Borgia, ticăloşitul Papă Alexandru al VI-lea, atunci când a avut ocazia.
Câteva clipe de linişte şi pace îl fac deja pe războinicul trecut în al patrulea deceniu de viaţă să viseze la o perioadă de tihnă şi la variante romantice de a-şi regăsi fericirea, acum că Ordinul malefic al Templierilor a suferit o atât de crâncenă lovitură.
Ca un fulger loveşte însă noul inamic Borgia. Mai tânăr, mai iute, mai imprevizibil, mai lipsit de scrupule decât bătrânul Papă, fiul ilegitim al acestuia, Cesare Borgia.
Devenit din cardinal, comandant al armatelor papale, odată cu moartea fratelui său (pe care zvonurile spun că l-a ucis chiar el) şi însoţit de trupe de sprijin trimise de regele Franţei, ba chiar reuşind să îl oblige pe marele Leonardo da Vinci să-I servească şi să-i perfecţioneze armele de foc, Cesare atacă în forţă şi după un scurt asediu, cucereşte burgul unchiului lui Ezio. Mulţi dintre Asasini mor, iar curajoasa Caterina Sforza este luată prizonieră şi purtată cu o lesă în jurul gâtului de învingători.
Căderea citadelei conducătorului Asasinilor sub canonada tunurilor perfecţionate ale Templierilor, nu înseamnă şi distrugerea Frăției, pentru că membrii ei rămân răsfiraţi în toate regatele înconjurătoare ca o reţea de influenţă puternică, dar mai ales pentru că două personalităţi de prim rang a acesteia, Niccolo Machiavelli şi Ezio Auditore, nu au fost anihilaţi de duşmani.
Ezio reuşeşte să salveze prin pasaje secrete o parte dintre cetăţenii oraşului unchiului său, printre care şi pe mama şi sora lui, Claudia. Îşi promite că va reconstrui odată fortăreața distrusă şi o va reface şi mai puternică de cum era, dar şi că o va elibera pe Caterina – femeia cu care atacul devastator îl prinsese în tandreţuri prin așternuturi – şi că îşi va răzbuna unchiul.
Toate drumurile confruntării duc acum la Roma. Cetatea Eternă se află într-o terbilă decădere, singurele clădiri ce denotă prosperitate sunt cele ale prelaţilor din Vatican sau cartierele bogate. În această atmosferă de abandon şi degradare a cândva măreţei metropole imperiale romane, va trebui să îşi pregătească Ezio contraatacul, şi pentru ca el să aibă o forţă totalmente distructivă pentru clanul Borgia, să îşi ramifice influenţa şi reţeaua de informaţii în toată societatea decadentă a oraşului.
Profitând de tendinţele conchistadorice ale lui Cesare Borgia, care pare decis să cucerească toate micile regate italiene nestăpânite deja de francezi şi de faptul că familia lui este străină, de origine spaniolă, şi e aliată cu străinii, invadatorii francezi, precum şi de dictatura dură impusă de oamenii Papei, ce a distrus vechile familii romane şi a sărăcit şi pervertit populaţia, Machiavelli, Ezio şi restul Asasinilor concep un plan de revoltă generală menit să disloce de la baza piramidei puterea drapată în straiele Borgia a Ordinului Templierilor.
Pentru asta vor avea nevoie de Frăţie în întregul ei, dar şi de aliaţi din rândul elementelor sociale definitorii ale populaţiei citadine medievale. Astfel că, se ajunge la punerea pe picioare a unui han, Vulpea adormită, care să servească drept acoperire Ghildei Hoţilor, conduse de vicleanul Vulpe, care l-a mai ajutat pe Ezio în alte misiuni ale sale, a unui bordel de lux, Rosa in Fiore, administrat după îndelungi parlamentări şi scene de furie frăţească, tocmai de sora sa Claudia, secondată de mama lor, pentru a spiona în rândul cardinalilor-clienţi, şi chiar a unei cazărmi de mercenari în afara oraşului, sub comanda lui Bartolomeo d’Alviano şi cu îmbunătăţiri aduse de, mai târziu, atât de celebrul Michelangelo Buonarroti.
Odată planurile stabilite – chiar dacă la Asasini mai există mici neîncrederi şi frecuşuri, între posibilii noi conducători ai Frăției, Machiavelli şi Ezio; odată dușmanii Templieri identificaţi în detestabilii Borgia: Papa Alexandru (Rodrigo), Ducele de Valentinois (Cezare), Lucrezia – sinistra fiică destrăbălată și incestuoasă a Papei şi aliaţii lor francezi din trupele de susţinere sau bogătaşi locali numiţi în posturi de cardinali prin mituire; odată alianţele încheiate; înfruntarea totală, lupta de generaţii dintre cele două organizații ancestrale, poate reîncepe mai furibundă decât oricând!
Cross-promotion şi tie-in sunt termenii magici din markenting care au dus la genul ăsta de romanţare literară a unui produs video-ludic de succes – cum este excelentul joc action-adventure creat de Ubisoft – Assassin’s Creed Brotherhood. Autorul cărţilor, sub pseudonimul căruia regăsim un specialist în Istoria Europei Medievale, se achită cu conştiinciozitate şi abilitate de sarcina încredinţată, chiar dacă se simte că în structura sa intimă el este mai mult un istoric decât un scriitor. Ceea ce pare chiar recomandabil pentru tipul acesta de dublă reconstituire, cea de epocă şi reproducerea video-game-ului, Oliver Bowden (Anton Gill) reuşind să meargă în triplu paralelism cu povestea, dezvoltarea personajelor şi potrivirea biografiilor personalităţilor istorice.
Au fost lăsate din nou în afara romanului părţile din joc privitoare la viitorime, singurul indiciu despre existenţa peste timp a unui Desmond Miles, care ar putea privi prin ochii strămoşilor, stă în discursul Minervei, evident dedicat unui auditoriu ceva mai conştient decât renascentistul năuc Ezio.
Foarte puţine schimbări în firul epic, la fel ca în primul volum, de multe ori doar se reface scriptic fiecare secvenţă din joc. Ce este remarcabil, e că autorul reuşeşte prin descrieri şi explicaţii istorice să facă la fel de interesant de descoperit peisaje şi locuri, ca panoramarea imagistică pe care o are un gamer când Ezio stă în vârful vreunui turn şi priveşte în jur. Astfel nu se pierde deloc nici din, probabil, cea mai mare atracţie a jocului: reconstituirea minuţioasă a oraşelor renumite din diferite perioade istorice (în cazul primelor volume din cea a Renaşterii italiene).
Protagoniştii sunt mai coloraţi şi mai exuberanţi şi în tabăra binelui şi în cea a răului decât în volumul întâi. Scenele de luptă încearcă să atingă realismul mai mult prin descrierea fiecărui impact dintre armă şi organele inamicului, decât prin posibilităţile unui singur individ de a doborî mai mulţi adversari, care chiar dacă avem de a face cu eroii clasicizaţi ai unui video-game se păstrează şi ele în limite credibile, odată acceptate premisele specializării războinice.
Când ceva este foarte bun, merită savurat din cât mai multe perspective. Dacă ţi-au plăcut jocurile, vei găsi multe contextualizări istorice ale evenimentelor, mai bine fixate în seria de romane. Dacă nu joci, poţi prin carte să trăieşti senzaţia unui video-game de aventură, acţiune şi strategie aproape ca şi cum ai face-o, menţinându-te totuși pe tărâm literar. Eu, unul, sunt fan al ecranizărilor, romanţărilor, novelizărilor, teatralizărilor sau oricăror altor variante de transmutare a unei opere reuşite dintr-un mediu artistic în altul mai există. Până la urmă, de multe ori reciteşti o carte bună sau reiei obsesiv un joc – dacă ţi-au plăcut într-atât, de ce să nu existe şi o altă modalitate de prezentare a lor pe care să o poţi accesa?
„Lucrăm în întuneric pentru a sluji lumina.” – ne asigură și de data aceasta Frăția Asasinilor prin cuvintele Crezului lor si prin noile fapte de arme îndreptate împotriva oricărei forme de tiranie.
Romanul Assassin’s Creed: Frăția poate fi comandat pe site-ul librariei online portokal.ro.
Foarte frumoasa prezentare, Marius!
Cred ca am sa-i acord o sansa!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Vero! 🙂 Renasterea e un mediu inconjurator foarte ofertant pentru orice poveste se desfasoara in acea perioada. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
super prezentare marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Arci! 🙂 Panoramarile unui roman atat de vizual se fac cumva de la sine. 🙂
ApreciazăApreciază
O coincidență interesantă: citesc acum o carte despre Lucrezia Borgia, scrisă de Jean Plaidy –
pseudonimul autoarei Eleanor Hibbert. După ceva documentare, a reușit să o transforme pe Lucrezia, în carte, într-o femeie umilă și supusă, cu 0 personalitate, neavând nimic din legenda creată în jurul numelui ei. Papa Alexandru al VI-lea rămâne la fel de sângeros și de viclean, precum al său fiu, Cesare. Aici, Caterina Sforza nu este foarte supărată să fie prizoniera lui Cesare 😀
Recenzia ta este, ca de obicei, la înălțime
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Nataaasa! ❤ Probabil mult mai aproape de realitate, descrierile psihologice ale autoarei tale, aici au trebuit adaptate pentru a indeplini rolurile de rai sau buni, pe cand noi stim de la George Martin incoace ca nimeni nu e de fapt total bun sau totalmente rau.
Dar, istoric, exista multe relatari despre relatia dintre Cesare Borgia – cuceritorul si Caterina Forli – cucerita. Se pare ca el era un cavaler perfect. Sau un Principe perfect, daca luam in considerare ca opera de capatai a lui Machiavelli, "Principele", il are drept inspiratie. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană