«…spațiul și timpul sunt același lucru…»
Trei ani în labirint
de Jay Hosking
Editura RAO
Anul publicării: 2018
Titlul original: Three Years with the Rat
Traducere: Monica-Laura Cibotariu
Număr de pagini: 306
Trei ani în labirint este romanul de debut al unui autor canadian provenit din lumea științei, care și-a încercat mai întâi talentul literar în proza scurtă, având deja câteva povestiri publicate în reviste și antologii. Genul pe care-l abordează este o combinație între thriller și science fiction, dar nu soiul de techno-thriller pe care te aștepți să-l vezi închegându-se de sub tastele unui savant, ci un SF psihologic, în concordanță cu particularitatea studiilor sale de specialist în neuroștiințe.
Structura poveștii este cea a unui puzzle multidimensional, care trebuie completat nu numai în spațiu, ci și în timp.
După o perioadă fără prea mari realizări studențești sau profesionale, petrecută departe de casă, un tânăr al cărui nume rămâne neprecizat, fiind definit doar de relațiile cu celelalte personaje și de alinturile sau poreclele pe care acestea i le scornesc, se întoarce în orașul unde a crescut și unde locuiește sora sa mai mare, Grace.
Aceasta este o strălucită absolventă în psihofizică și lucrează alături de iubitul ei care o adoră și-i suportă foarte straniile capricii, într-un laborator de cercetare.
«Poate că Grace mi-a eclipsat toate realizările majore, dar ea era modelul meu, dovada că familia noastră era capabilă de măreţie, chiar dacă era o familie cu probleme.»
Problemele pe care frățiorul lui Grace i le știa din copilărie au cauze psiho-traumatice combinate cu atitudini părintești greșite și au dus în trecut la crizele de adolescentă rebelă ale fetei, iar acum par să se fi agravat înspre un fel de comportament obsesiv-compulsiv având ca subiect munca și reacții ostile exagerate, nemotivate rațional, în societate.
Totuși, pe lângă iubitul care-i este mereu un sprijin și are cel mai atent și grijuliu mod natural de a se purta – posibil, Grace are și o mică gașcă de prieteni leali ce-o susțin și care-l integrează rapid în mijlocul lor pe junele rătăcitor revenit acasă.
Una dintre ei, Nicole, devine iubita lui, înfiripata poveste de dragoste intrând și ea sub umbra acelorași sumbre atitudini familiale molipsitoare, care s-au transferat cumva înspre și între cei doi frați.
Din afară, pare o dragoste protectivă exagerată, cea a fratelui lui Grace pentru sora sa, ce ar deconcerta și irita orice iubită, iar faptul că tânărul alege muțenia de câte ori se încercă o comunicare clarificatoare de către Nicole, oricât de diplomatic ar fi abordat, nu le întărește deloc relația.
Elementele sci-fi, dar parcă mai mult de realism magic decât genuin științifico-fantastice, intervin odată cu explicațiile pe care Grace le oferă despre activitatea care i-a absorbit toată atenția.
Experimentele ei au de-a face cu subiectivismul percepției, cu obiectivitatea absolută, cu solipsismul ce determină pe cel care-i adoptă filosofia să declame: toți existați doar în mintea mea, fiindcă doar eu sunt viu, iar voi sunteți numai proiecțiile mele mentale – atât de bine cunoscut fanilor SF din opera lui Philip K. Dick, ea însăși profund obsesivă.
«Presupun că ceea ce încercăm să facem e să cuantificăm o experiență subiectivă, a zis ea. În ultimă instanță, am vrea să facem asta în absența obiectivității.»
Au de-a face cu mobilitatea ființei umane în timp, ce ar trebui să fie la fel de fezabilă ca în spațiu, pentru că amândouă rezultă a fi același tip de dimensiuni:
«Imaginează-ți doar că ai putea fi “tu” – cel din trecut, prezent și viitor, în același timp, a zis ea.
Imaginează-ți că ai avea acces deplin. Imaginează-ți că ai ști ce urmează să se întâmple sau chiar dacă nu s-ar întâmpla așa cum știi, cel puțin vei fi pregătit pentru ce va urma. Lucrurile de care ai putea să-ți dai seama singur, conversațiile intelectuale, cât de repede ai putea învăța. Imaginează-ți cât de mult ți-ar ușura viața. »
La un moment dat, Grace dispare.
Durerea resimțită de John, iubitul neconsolat, și de fratele ei tulburat se manifestă întrucâtva diferit, dar pe ambii îi aduce la marginea prăpastiei prin comportamentul autodistructiv în voia căruia se lasă.
John, fiind și coleg la laborator și cunoscându-i munca, merge aproape fetișistic, din aproape în aproape, pe urmele experiențelor lui Grace.
Până când dispare și el.
Lăsând în urmă drept indicii, doar un mesaj, o cutie mare de lemn cu oglinzi, capabilă să cuprindă un om, un carnețel albastru și pe șobolanul de laborator Buddy. Textul mesajului conținând dramatica frază: «Este singura cale de întoarcere pentru noi.»
Din acest moment, toată responsabilitatea rezolvării misterului disparițiilor rămâne pe umerii fratelui lui Grace, transformat de nevoie în detectiv.
Acum,… închipuiți-vă că revelația asta vine din primele pagini ale cărții și că tot ceea ce am povestit eu și multe alte amănunte surprinzătoare sunt alambicate pe tot parcursul lecturii în culisări temporale alternative, aparent fără măcar a avea motivația unui flashback, ca aburii arderilor unor substanțe diferite, amestecându-se într-un comun front noros.
Parcă pentru a ilustra teoria lui Grace că timpul este aici și atunci, deodată.
Ancheta aventuroasă, spațio-temporală, a fratelui determinat să-și găsească sora, chiar cu riscul rătăcirii de propria realitate, devine tot mai captivantă cu cât înaintezi în roman, și toate conceptele ți se clarifică pe parcurs.
Din punctul ăsta de vedere, cel al explicării raționale finale, acțiunea cărții e mai limpede până la sfârșit decât proiecțiile literare geniale ale lui Phlip K. Dick. Atmosfera ei aduce mult cu cea a romanelor lui Neil Gaiman, cu urban fantasy-ul lui aproape intrat în normalul cotidian, sau cu seria Magicienii, scrisă de Lev Grossman.
Partea de thriller conține suspans lansat în dozele potrivite să te mențină alert tot timpul rezolvării enigmei dramaticelor dispariții, ce par niște numere de magie sfârșite crunt.
Cel mai mult ajungi să îndrăgești un mic animal care nu are deloc pedigree de ființă adorabilă. Mai ales într-o variantă științifică de formulare a denumirii sale, în care nu i se spune nici cobai, nici șoricel, nici hamster, ci mereu șobolan.
Șobolănelul de laborator Buddy, fără de care povestea nu ar fi fost atât de interesantă.
Puteți achiziționa cartea online pe site-ul editurii RAO sau din librării.
Am tot vazut cartea asta, acum sunt curioasa s-o citesc, dupa ce ti-am citit recenzia. Partea cu predominarea realismului magic fata de SF m-a convins :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haha!
Realismul magic a reusit deja sa se strecoare tipitil-tiptil in mainstream, desi e mult mai nou decat fantasy-ul sau SF-ul si provine si dintr-o zona defavorizata. 😀
ApreciazăApreciază
De obicei nu mă dau în vânt după SF-uri. Am ales întotdeauna partea fantasy, e mai stimulantă pentru mintea mea, care este arhiplină de science-ul cu care mă întâlnesc zi de zi. Dar, știi ce? Poate din cauză că tipul e specialist în neuroștiințe și am nevoie să văd cum merge treaba atunci când știința medicală se intersectează cu scrierea unui roman, poate din cauză că sunt curioasă cum noul detectiv reușește să deslușească toate detaliile twisted ale disparițiilor în 306 pagini, poate din cauză că a sosit sezonul în care latura mea devoratoare de cărți își arată colții sau… poate din cauză că am senzația că gusturile noastre se aseamănă, am să merg pe mâna ta din nou 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multuumesc de incredere! 😀 Se merge in roman pe genul acela de stiinta atat de vag explicata, incat seamana cu magia, ceea ce duce tot romanul mai mult inspre fantasy sau realismul magic sud-american. 🙂 Unde isi dovedeste autorul cunostintele de savant, e in familiaritatea cu procedurile de laborator ( folosit ca decor pentru o intrare prin efractie 😀 ) si in simpatia lui pentru neamul rozatoarelor, pe care chiar trebuie sa fii obligat sa-i cunosti bine, inainte de a-i putea aprecia.
Cred ca simte si el literatura ca pe o evadare din ce face de obicei si nu a exagerat intentionat cu partea explicativa. Doar a strecurat cateva idei filosofico-anticipative care-l obsedau, intr-o poveste tensionata thriller-istic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am dedus cumva din descrierea ta că nu e un SF tipic. Probabil că de aceea mi-a fost stârnit interesul. Ca o paranteză, am și eu o simpatie pentru cei pasionați de zoologie, dar îmi plac în mod special entomologii și variatele modalități în care ei își aplică cunoștințele în diferite domenii și ajung la deducții absolut uimitoare.
Încă nu m-am apucat de carte, pentru că mai aveam câteva la rând, dar o pescuiesc zilele următoare de la bibliotecă. (Îmi e tare dragă biblioteca din orașul natal, e foarte bine dotată și am o groaaază de amintiri pe acolo. Știi tu, când toată lumea trecea prin perioada cluburilor, eu treceam prin perioada bibliotecii. Aaaand I am talking too much :)).
Mulțumesc încă o dată pentru sugestie și spor în toate cele!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hey, niciodata too much pe bloguletul meu inclinat spre despicat firul in patru. 😀 Cred ca in biblioteci nu intra decat la cateva luni de la aparitie, asta e inca fierbinte de proaspata. 🙂 Eu nu m-am hotarat daca atunci cand ar veni vreo apocalipsa ca in romanele SF, as prefera sa ma surprinda intr-un hypermarket, ca sa am de toate sa supravietuiesc, sau intr-o biblioteca/librarie, ca sa am ce citi zeci de ani.
ApreciazăApreciază
Of… Eu mă bazez foarte mult pe biblioteci când vine vorba de lectură. Sper sa apară curând!
Păăăi…ce spui de un hypermarket cu un raion foaaarte stufos de cărți? Sau și mai bine, un mall cu o librărie gigantică și și cu un hypermarket. Win-win. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mall-ul chiar pare ideea perfecta! 😀 Doar ca mall-urile si asa sunt mereu aglomerate, iti dai seama ce puhoi de oameni va fi in ele la sfarsitul lumii? O mini-apocalipsa locala.
Intr-o librarie separata, presimt ca va fi mai pustiu. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dar TREBUIE să facem rost de mâncare. Facem rezerve din timp. 🙂 Ar fi păcat să ne orienteze foamea papilele înspre papetărie. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hi, hi, papilele prin papetarie. :))) Poate pana atunci se inventeaza cartile comestibile. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai acele filosofii abordate in carte mi se par interesante, mai ales din perspectiva unuia care activeaza in domeniul stiintific. Sunt curioasa cum e pusa problema.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ana, ideile lui mi-au amintit foarte mult de cele din filmul Arrival. M-a convins cand savanta grupului isi arata degetul fratiorului si il intreaba: Spune-mi, degetul meu exista aici (la baza lui) sau aici (in varful dinspre unghie)? Si daca el exista concomitent in mai multe locuri din spatiu, de ce nu ar exista concomitent in mai multe locuri din axa timpului? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca as putea sa trec peste partea science fiction. Ma tenta de cand am vazut promovarea , dar acum sunt convinsă că vreau sa o citesc. Merci de recomandare, Marius !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca o sa iti placa, Vero! 🙂 Si e un RAO din acela cartonat si dublu copertat velin, cum iti place tie! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfff. Tentația e mai mare 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa tot avem tentatii din astea, Veronik! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am fost tentată să cumpăr această carte, dar acum, după ce am citit recenzia ta, știu sigur că o să-mi placă.
Felicitări, Marius! O recenzie de notă maximă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Ro! 🙂 Sa ai mereu incredere in instinctele tale bune de la prima impresie! 😀
ApreciazăApreciază
Eram sigura ca o sa-ti placa mai ales ca e o combinatia din genurile care iti plac.Felicitari
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Arci! 🙂 Mi-au placut si partea de SF si cea de thriller. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană