Obiecte ascuţite

                      de Gillian Flynn

 

Editura Trei
Anul publicării: 2018
Ediție tie-in
Titlul original: Sharp Objects
Traducere de: Bogdan Perdivară
Număr de pagini: 328
Achiziționabil pe Portokal.ro

 

     Mi se pare un pic nedrept că, de prea multe ori, singura posibilitate a unui roman bun de a deveni bestseller este o ecranizare reușită. Chiar și în cea mai bine pusă la punct industrie de beletristică a lumii. Cărțile scriitoarei americane Gillian Flynn erau TOATE la fel de bune și înainte de a fi transpusă Fata dispărută în film. Dar numai după alăturarea numelui creatoarei lor, la un blockbuster cinematografic, au început să aibă și celelalte numărul de cititori pe care îl merită, sub noua ștampilă:

de la autoarea romanului care a inspirat filmul
Gone Girl

Prin același sistem de molipsire cu celebritate, au fost ecranizate rapid alte două psiho-thrillere ale sale, Locuri întunecate / Dark Places și Obiecte ascuțite / Sharp Objects.

Ultimul, chiar anul ăsta, un serial HBO, care deși respectă acțiunea cărții și are parte de o distribuție excelentă, cu actori mari, ce joacă perfect, lasă impresia că s-a îndepărtat foarte mult de spiritul originalui, printr-o abordare onirică și flashback-uri confuze, de parcă protagonista ar fi mereu semi-drogată, când, dimpotrivă, în povestea inițială, cu desfășurare epică la persoana întâi, eroina romanului venea la scurt timp după tratamentul într-o clinică de reabilitare, având toate simțurile acutizate și un ochi critic-autoanalitic necruțător, pe lângă rezistența antrenată la băutură…

Mult-mult mai bună opera literară decât serializarea TV!

     Jurnalista de investigații Camille Preaker este trimisă de redactorul-șef de la Daily Post (ziar nu foarte popular din Chicago), în Wind Gap, micul oraș unde s-a născut, și pe care l-a părăsit de opt ani, pentru a scrie un articol-anchetă despre dispariția copilei Natalie Keene. Acest caz pare teribil de similar celui înregistrat cu doar câteva săptămâni înainte, când o altă fetiță, Ann Nash, a fost dată dispărută și găsită ulterior asasinată, în aceeași liniștită localitate catolică din Missouri.

Redactorul-șef și-ar dori o viziune personalizată, în ciclul de articole despre subiect, care să miște cititorii ziarului și prin evidențierea senzației de întoarcere acasă a reporteriței, în momente tragice, dar pentru Camille, Wind Gap are valențe intime de coșmar lăsat în urmă.

„Era locul în care murise sora mea, locul în care începusem să mă tai. Un oraș într-atâta de sufocant și de mărunt, că te impiedicai în fiecare zi de persoane pe care nu le suportai și care știau chestii despre tine. E genul de loc care lasă urme.
Deși e drept că, la suprafață, am fost tratată extrem de bine cât am trăit aici. Mama a avut grijă de asta. Orașul o iubea, era ca o glazură pe tort: cea mai frumoasă și mai dulce fată pe care-o crescuse vreodată Wind Gap-ul. Părinții ei, bunicii mei, deținuseră ferma de porci și jumătate dintre casele din jurul acesteia, și o puseseră pe mama să asculte de aceleași reguli stricte pe care le impuneau lucrătorilor: fără băutură, fără fumat, fără înjurături, prezența obligatorie la biserică.”

     Amintirile din adolescența lui Camille sunt marcate de moartea surioarei mai mici, Marian, o ființă fragilă, veșnic bolnavă, dar și de accentuarea înstrăinării de mama sa, Adora, pe care mereu a simțit-o rece și exigentă.

     Fiica cea mare nu este primită nici acum, după atâția ani, cu prea mult entuziam în casa părintească, unde, pe lângă mama scorțoasă, nevrotică și ipohondră, mai locuiește un aerian tată vitreg și o nouă surioară, Amma, de doar 13 ani, o puberă senzuală absolut sinistră, ce în fața Adorei joacă rolul fetiței cuminți, dar în rest practică un soi de exercițiu manipulativ de putere, cu prietenele, colegii de școală și toți locuitorii orășelului care-i ajung în sfera de interes.

Camille se trezește constrânsă, atunci când când se reinstalează în luxoasa casă în care a copilărit, să retrăiască senzațiile de anxietate, claustrofobie și sufocare, pe care le asocia cu ai ei.

     Deși Wind Gap pare clasica localitate de provincie unde nu se întâmplă nimic, locuitorii ei ascund multe secrete sub aparența socială a unei comunități prospere și solidare. Majoritatea lor sunt bigoți împănați cu prejudecăți, făcând dificilă investigația într-o astfel de lume ostilă, plină de suspiciuni.

     Camille se străduiește, prin tatonări amicalo-jurnalistice, împiedicate adesea de o Adora furioasă că le face familia de râs, să descopere piste despre disparițiile fetelor și să deducă legături între ele. Când este găsit și cadavrul lui Natalie, cea de-a două fetiță dispărută, având, la fel ca prima, dinții scoși după asasinat, dar fără urme de abuz sexual, detaliile macabre impun ideea că este vorba despre un criminal în serie, mai mult ca sigur, localnic.

Cu cerbicie, fiica risipitoare își poartă înainte ancheta, forțând revelații, sfidând regulile sociale din orășelul bârfitor și răuvoitor, cu riscul ca propriile amintiri să o copleșească și să-i redeschidă periculoasele afecțiuni psihice ținute momentan sub control.

Fiindcă determinata jurnalistă este și ea încă o fetiță, închisă într-un trup de femeie trecută de treizeci de ani, doldora de sechele și nesiguranță, cu zbuciumări interioare extreme și cu o tulburare mintală obsesiv-compulsivă care o făcea, până nu demult, să-și scrijelească pe corp cuvinte simbol, cu orice obiect ascuțit îi cădea în mână.

Cele mai multe probleme psihice ale lui Camille sunt rodul unei copilării traumatizante, ale morții surioarei bolnave, dar mai ales ale raporturilor cu mama sa, care la rândul ei poartă povara propriilor rememorări despre o mamă dură și autoritară. Un val de durere viscerală și vrăjmășie familială, ce se transmite prin generații, dinspre bunică, până la nepoată, și se închide ca un cerc vicios când Adora îi reproșează fiicei că seamănă la atitudine cu detestabila bunică – și de aceea nu a putut-o iubi niciodată.

     Camille are astfel de luptat, pe tot parcursul cercetărilor sale, nu numai cu probleme externe, apărute din interacțiunea ei cu cei intervievați sau cu polițiștii pe care-i încurcă, dar și cu presiuni interne imense, o bătălie dusă cu ea însăși – care poate ceda oricând psihic, recăzând în starea din care a extras-o recentul tratament.

În aceste condiții, relația cvasiromantică cu Richard Willis, detectivul criminalist din Kansas City, trimis să ajute poliția locală, mai mult stresează suplimentar, decât o stabilizează sentimental, dar colaborarea lor devine un punct cheie în evoluția investigațiilor.

     Cu scriitura sa directă, în forță, chiar șocantă, Gillian Flynn dezvăluie zonele obscure ale relațiilor feminine între prietene, surori sau mame și fiice, sub presiunea unor evenimente dramatice, crimele ce afectează o întreagă comunitate.

Obiecte ascuțite este un sofisticat thriller psihologic, cu ritm pulsant și o galerie de personaje foarte complexe, care suscită cititorilor emoții contrastante. Turmentat, macabru, gotic, victorian, modern, analitic, pervers, patologic, senzual, familial si familiar – sunt epitete ce par să aibă doar aplicabilitate separată, dar se potrivesc toate acestui roman.

 

 

 

Romanele lui Gillian Flynn pot fi comandate pe 
site-ul librăriei online Portokal.ro