Grădinile Lunii

Cronicile Malazane

partea
I

de
Steven Erikson

 

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Data publicării în limba română: 2013
Titlul original: Gardens of The Moon (1999)
Traducător: Gabriel Stoian
ediție în două volume – paperback
Număr de pagini: 1008
roman achiziționabil pe
 Libmag și Târgulcărții.ro

 

Grădinile Lunii este primul volum dintr-o vastă serie fantasy, devenită legendară, Cronicile Malazane.
Autorul ei, canadianul Steven Erikson, specializat profesional în arheologie și antropologie, a imaginat mai întâi povestea ca scenariu de film, transformând-o apoi într-o carte ce a fost finalizată în 1992.
Nu a reușit să o publice decât în 1999, odată cu mutarea lui în Anglia, dar primirea entuziastă de care aceasta a avut parte a dus la lansarea rapidă a volumelor continuatoare.

Romanul de introducere în lumea malazană e atât de complex, de complicat, de sofisticat și conține atât de multe personaje, încât, prin comparație, saga Cântec de gheață și foc a lui George R.R. Martin pare de o simplitate relaxantă, ceea ce face din celebrul vârf de lance al fantasy-ului epic un soft fantasy, în vreme ce opera lui Erikson rămâne cel mai crâncen hard fantasy peste care veți da.

Dificultatea în a asimila imediat universul fantastic – construit de scriitorul-arheolog-antropolog – până în cele mai profunde structuri ale sale vine nu doar din numărul imens de protagoniști care își fac concomitent apariția, dar și din catapultarea cititorului printre ei fără niciun indiciu despre lumea în care s-a trezit, cine e cine sau la ce se referă conversațiile lor pline de subtilități.

Mai mult, în focul acțiunii ce începe să curgă, constați că în jur se confruntă mai multe specii umane și non-umane, fără să poți realiza pe moment care dintre ele are calități speciale, fiind o ancestrală rasă cu dotări supraomenești, sau care este doar o etnie umanoidă cu aparență un pic diferită.
Mai toate speciile au propriii vrăjitori ce pot fi și ei de diferite categorii, în funcție de cât de periculos se pot folosi de magie.
Iar peste toți, tronează mai multe mitice Case de zei; zeități ce nu sunt deloc niște figuri iconice izolate la care ființele muritoare se roagă, ci întrupări fizice des implicate în conflictele lumești, unde intervin cu puterile lor supranaturale.
Zeii însă nu sunt invincibili, pot fi omorâți sau dezeificați, deposedați de puteri, tot astfel cum oameni care săvârșesc fapte extraordinare pot deveni Ascendenți și intra în Panteonul oficial, ajungând noii zei.

Sistemul magic este bazat pe Coridoare la care au acces vrăjitorii și zeii, locații interdimensionale de unde aceștia își extrag puterile sau pe care le utilizează pentru a se deplasa mult mai rapid dintr-o zonă geografică pamânteană în alta.

Modalitățile de funcționare ale acestora, la fel ca referințele mitologice care apar odată cu fiecare specie, rasă sau Casă de zeități, sunt învăluite într-o pâclă de mister, pe care încet-încet, cu fiecare menționare a lor, cititorul va avea ocazia să o disipeze.

Pe de o parte, senzația de sufocare dată de prea mult și prea plin, după abundența de locuri și personaje, pe de alta, de sete și malnutriție, care vine din prea puținele informații clarificatoare ce ajung la exploratorii livrești ai universului lui Erikson… Pare compoziția perfectă a dezastrului… Dar, dimpotrivă, senzațiile reușesc cumva să se echilibreze, să te provoace și să te mențină alert până la lămuririle dezvăluitoare dinspre final, ajutate de acțiunea absolut spectaculoasă, încărcată de intrigi, confruntări armate și colosale încleștări de voințe.

Imperiul Malazan, guvernat de ambițioasa Împărăteasă Laseen, ajunsă la putere prin asasinat și trădare, a dezlănțuit o devastatoare campanie militară pe continentul Genabackis, unde a cucerit aproape toate Orașele Libere, în afară de Pale și Darujhistan.

În apărarea burgului asediat Pale au venit mai mulți susținători ai independenței acestuia, dintre care cei mai de temut sunt Tiste Andii, războinici ditr-o specie non-umană străveche, conduși de Ascendentul Anomander Rake.

Deasupra zidurilor sale levitează protectiv, de trei ani, Sămânța Lunii, un munte zburător din bazalt negru în interiorul căruia se află imensa fortăreață a Lordului Tiste Andii, de unde cele mai puternice vrăji distrugătoare se pot scurge asupra armatelor inamice.

Malazanii au și ei propriii aliați, dintre rivalii locali ai Orașelor Libere, cum ar fi utilii războinici Moranth din Pădurea Norilor, ce le pot asigura deplasarea aeriană rapidă.

Când se hotărăște atacul direct asupra orașului asediat și Seminței Lunii, greul luptelor îl va duce Armata a II-a Imperială, aflată sub comanda Marii Căpetenii Dujek Un-Braț.

Într-o misiune ce pare inițial paralelă, dar care va ajunge să influențeze mersul războiului, Adjuncta Împărătesei, Lorn, și Ganoes Paran, tânăr ofițer de viță nobilă, proaspăt înregimentat în statul ei major, se străduie să rezolve misterul unui masacru inexplicabil, dintr-o altă provincie a imperiului.

Sergentul Wiskeyjack, fostul comandant al Armatei a II-a, și supraviețuitorii încercatei brigăzi a Arzătorilor de Poduri se infiltrează în Darujhistan pentru a sabota apărarea acestuia, atunci când Imperiul Malazan, odată înstăpânit peste Pale, va ataca și ultimul oraș-stat liber din Genabackis.

Toate firele epice se unifică într-un final grandios și cam tot ce e important poate fi, în sfârșit, înțeles.

În tradiția romanelor fantasy cu societate de tip medieval, poate chiar mai mult decât în oricare altul, există o șerpărie a uneltirilor, a comploturilor pe mai multe niveluri, cu atât de multe ramificații încât niciunul dintre jucătorii politici sau pionii lor executanți nu mai știe exact din al cui joc face parte și-n ce plan aflat în desfășurare a fost inclus. Iar când crede că s-a dumirit, constată repede că nu a înțeles decât o frântură de tactică primară dintr-o complexă strategie mult-mult mai amplă.

Nu apar timpi morți în stilul de istorisire eriksonian, tocmai fiindcă autorul nu se oprește asupra niciunuia dintre numeroșii protagoniști, ci doar îl integrează în acțiunea beligerantă fulminantă.
Tensiunea este mereu prezentă și în creștere, până la finalul apoteotic al romanului.

Grădinile Lunii amestecă binele cu răul, imortalitatea cu efemerul, abundența cu deficitul, intrigile cu asalturile directe, concretețea războiului cu iluzia păcii, pentru a pune bazele unei serii fantasy maiestuoase, construite migălos și maniacal de autorul ei.

Dintre alte cicluri fantastice, Compania Neagră, de Glenn Cook, seamănă cel mai mult cu Cronicile Malazane, dar numai în măsura în care se poate dibui același subiect tratat de-o schiță în creion, unde poți urmări fiecare linie trasată, și un tablou încărcat de culori ce se topesc unele într-altele și pe-ale cărui alunecări de penel nu poți spera niciodată să la cartografiezi în întregime.

Seria Cronicile Malazane cuprinde zece volume, dintre care, deocamdată, au fost traduse în limba română trei:

Gardens of the Moon (1999) / Grădinile Lunii – Editura Nemira, 2013
Deadhouse Gates (2000) / Porțile Casei Morților – Editura Nemira, 2014
Memories of Ice (2001 / Amintirile gheții – Editura Nemira, 2015
House of Chains (2002)
Midnight Tides (2004)
The Bonehunters (2006)
Reaper’s Gale (2007)
Toll the Hounds (2008)
Dust of Dreams (2009)
The Crippled God (2011)

 

 

Romanul poate fi achiziționat pe site-ul librăriei Libmag și din anticariatul online Târgul Cărții, la cel mai bun preț