Pretorianul

de
Simon Scarrow

 

Editura Nemira
Colecția: Suspans
Anul publicării în limba română: 2014
Titlul original: Praetorian (2011)
Traducere: Corina Mitrulescu
Număr de pagini: 568
roman achiziționabil pe
Cartepedia.ro

 

Romanul Pretorianul face parte dintr-o serie consistentă de (deocamdată) 18 volume ale scriitorului britanic Simon Scarrow, un mare pasionat al istoriei antice romane, devenit – în timp – expertul/consultantul autorizat la vocea căruia recurge mass-media engleză și producătorii de documentare pentru a emite opinii despre tot ce ține de epoca respectivă.

Născut în 1962, în Nigeria, Simon Scarrow și-a petrecut copilăria în diferite țări, alături de familia care urma cariera tatălui său, funcționar de bancă, pentru ca într-un târziu să se stabilească în Marea Britanie.
După absolvirea universității a lucrat doi ani funcționar la fisc, apoi și-a continuat studiile la University of East Anglia.
Acum locuiește în Norfolk, cu soția și cei doi copii.

Cele șapte romane din seria Eagles of the Empire:
Under the Eagle, The Eagle’s Conquest, When the Eagle Hunts, The Eagle and the Wolves, The Eagle’s Prey, The Eagle’s Prophecy, The Eagle in the Sand, publicate între 2000 și 2006, s-au bucurat de succes, dar începând cu Centurion (2007), a renunțat la numele de Eagle din titluri, continuând cu The Gladiator (2009) și The Legion (2010), următorul roman din serie fiind, în 2011, Praetorian.

La noi au fost traduse trei titluri, la editura Nemira: Centurionul, Gladiatorul și Pretorianul.
Aș spune că nu au foarte strânse legături narative între ele și pot fi savurate ca aventuri separate, dar știți și voi cum se strecoară informații din trecutul personajelor (adică spoilere din alte volume) în astfel de cicluri literare semi-enclavizate.
Ar fi, evident, preferabil să le avem pe toate și să le citim în ordine.

Saga asta și seria de romane polițiste cu Jack Reacher, de la editura Trei, îmi trezesc cele mai mari frustrări prin ordinea irațională a aparițiilor în limba română, dar le devorez fiecare nou lansată sau reeditată traducere, sperând ca într-o zi să am ambele mega-serii complete.

În volumele citite de mine, probabil în toate, eroii principali ai istorisirilor soldățești sunt legionarii Cato și Macro, care trec printr-o mulțime de peripeții și evoluează sub ochii cititorului ce este astfel inițiat treptat în istoria militară a Romei antice.
Cărțile reconstituie foarte fidel mici și mari confruntări armate în care a fost implicat Imperiul Roman, autorul mărturisind că pentru fiecare poveste a sa se documentează luni întregi.

Pretorianul este un volum mai altfel decât celelalte ale seriei.
Veterani ai teatrelor de război de la frontiere, Cato și Macro sunt catapultați direct din mijlocul bătăliilor, în realitatea citadină intrigantă a Capitalei.
Nu mai au barbari de masacrat ori ziduri asediate de apărat, ci trebuie să descopere un prezumtiv complot desfășurat chiar la Curtea Imperială.

Romanul devenind astfel mai mult o anchetă detectivistă, condimentată cu câteva scene de luptă urbană, decât o altă cronică a ciocnirilor de graniță aventuroase din ținuturi exotice.

Tipul acesta de scenariu nou i se potrivește cel mai mult lui Cato,care este educat, inteligent, disciplinat, adaptabil și, deși mult mai tânăr decât Macro, recent numit prefect al legiunii, pe când recalcitrantul Macro, crescut de mic în armată și aflat încă la grad de centurion, pare adesea un urs umblând brambura printr-un depozit de amfore, atunci când încearcă să execute investigații discrete.

Suntem spre sfârșitul domniei lui Claudius (41-54 d.C.).
Narcissus, unul dintre consilierii bătrânului suveran, un libert viclean ajuns secretar al acestuia, are nevoie de doi oameni de încredere pentru a destructura o nouă conspirație împotriva împăratului.
Cato și Macro sunt chemați la Roma pentru a fi înrolați ca simpli soldați, cu nume false, în Garda Pretoriană, unde să spioneze.

Acest corp militar de elită era însărcinat tradițional cu apărarea Romei și a familiei imperiale.
Claudius a fost impus drept împărat tocmai de pretorieni, după asasinarea predecesorului său, Caligula. Garda Pretoriană devenind astfel un factor de rangul întâi în jocul politic, fiind obligatorie menținerea sa sub control, prin bani și donații.

Senatul, cândva scena dezbaterilor și a faptelor care au modelat lumea, a fost redus la un club exclusivist ce avizează în mod automat edictele imperiale.
Puterea care le-a aparținut odată senatorilor a fost transferată unei camarile de sfătuitori din jurul împăratului, aflați în continuă concurență pentru favoruri și influență.

În Pretorianul, Roma însăși este cel mai important personaj.
Vasta urbe ce încă stăpânea lumea cunoscută, cu populația ei de un milion de locuitori, cu monumentele sale impresionante, cu vilele patricienilor de pe coline, cu străzile aglomerate din mahalale pline de dejecții și de gunoaie, cu clădirile unde locuiesc săracii înălțate fără reguli de construcție, gata să se prăbușească, cu o treime dintre zilele fiecărui an dedicate curselor de cai, luptelor cu gladiatori și festivalurilor publice.

Cărțile lui Simon Scarrow fac parte dintre acele câteva opere literare sau cinematografice care te și învață multe lucruri corecte despre antichitatea romană, pe lângă că au o desfășurare epică spectaculoasă și captivantă.

 

 

cartea
poate fi
comandată pe
site-ul librăriei online
Cartepedia