Chemarea focului

de
Adrienne Celt

 

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Invitation to a Bonfire (2018)
Traducere: Liliana Pelici
Număr de pagini: 272

 

Chemarea focului este un thriller psihologic ce se înfiripă pe parcursul urmăririi destinelor intersectate ale unor imigranți ruși din America anilor ’30, protagoniști ai unui triunghi amoros inedit, senzual, sinistru și… în cele din urmă… letal.

Compoziția cărții se alcătuiește din scurte documente cu sonoritate oficială, spicuiri de prin articole apărute în ziarele vremii, epistole personale, intercalate toate între lungi pagini de jurnal intim ale unei fete, pentru a-i completa și a-i contextualiza povestea de viață.

Haotica Revoluție Rusă a lăsat-o orfană pe Zoia Andropova, deși părinții ei au fost inițial printre acei plebei care au profitat de instaurarea regimului bolșevic.
Împreună cu mai mulți copii din orfelinatul în care a ajuns sunt trasferați de o organizație de binefacere în America și i se oferă un loc într-o prestigioasă școală cu internat pentru fete înstărite, din New Jersey.

Deși învață repede limba și are note bune, Zoia, devenită Zoe Andropov, nu reușește să se integreze cu adevărat printre colegele ei snoabe.

«Când am fost una de-a lor, fetele din Școala Donne mi s-au părut toate unice, fiecare echipată cu propriul ei set de interese (pe care le cunoșteam), talente ascunse (pe care câteodată le bănuiam) și rușini ciudate (pe care rar le înțelegeam), la care se adăugau o pereche sau două de pijamale spălate rar.»

Senzația de inadecvare i se accentuează odată cu absolvirea, când majoritatea fetelor își continuă studiile în universități, devin secretare sau se căsătoresc, în timp ce Zoe rămâne în cadrul institutului, având grijă de sera școlii, privită cu superioritate ostilă sau ignorată disprețuitor de elevele din alte cicluri.

Fără prietene și fără iubit, în afară de dragostea pentru plante, în mijlocul cărora lucrează, Zoia are încă o mare pasiune, cititul. Iar autorul ei preferat este Lev/Leo Orlov, tot un emigrant rus, asemeni ei.

Când acesta ajunge să predea chiar în Școala Donne, pentru fana înfocată se întrezăresc speranțele unei incredibile fericiri alături de idolul ei masculin… Există însă un obstacol major ce umbrește scenariile imaginare pozitive, Vera, soția lui Leo, o femeie excepțională, care orchestrează întreaga carieră, operă și viața personală a literatului.

Chemarea focului

Cartea Chemarea focului este promovată intens ca inspirată de căsnicia marelui scriitor ruso-american Vladimir Nabokov.
Ceea ce, dacă citești romanul, pare să nu aibă nicio noimă.
În opinia mea, tânăra autoare americană Adrienne Celt, aflată abia la al doilea volum lansat, s-a simțit vinovată că a ajuns la personajul Verei din marea sa pasiune pentru Nabokov și fiindcă a rezonat cu psihologia de sacrificiu a soției lui, care s-a pus în slujba totală a unui geniu, servindu-l și stăpânindu-l, deopotrivă. Dacă însă ar fi schimbat numele protagonistei secundare, nu cred că ar fi sesizat nimeni asemănarea Verei sale cu Vera Nabokov, tot așa cum nimeni nu l-ar fi identificat în Lev/Leo pe Vladimir Nabokov.
Principala ei protagonistă este amanta Zoia, care nu pare să semene cu nimeni, nici măcar cu o rusoaică veritabilă a epocii. Are o poveste proprie captivantă, chiar și până la intersectarea ei cu cuplul scriitor-nevastă ideală de scriitor. De altfel, fragmentele de jurnal ale Zoiei emană geniu, pe când scrisorile lui Lev către Vera, deloc. Chiar te întrebi de ce naiba s-a îndrăgostit de stilul literar al individului, ea scria mult mai bine decât el. Sigur, de fapt ambele scriituri sunt ale Adriannei Celt, care se dovedește că stăpânește foarte bine psihologia feminină, dar mai puțin pe cea masculină, astfel încât, atunci când se pune să trimită scrisori la persona întâi, din punctul de vedere al unui bărbat, dă rateuri. Noroc că partea în care se narează intim la feminin e mult mai vastă decât cea unde se delirează epistolar masculinizat, pentru binele romanului.

Privind lumea din perspectiva lui Zoe, povestea ei este una a solitudinii, a neintegrării cronice. A unei fete care se zbate să se potrivească prin peisajele în continuă schimbare, fără să reușească vreodată, nici măcar când premisele se anunțau favorabile.

Adrienne Celt surprinde perfect dinamica de grup, procesul formării de bisericuțe, al excluderii și al bullying-ului atemporal, al segregării pe caste între bogați și săraci – chiar și în cele mai democratice comunități.

Instorisirile din școala de fete sunt suficiente ca să facă din cartea ei una extraordinară.
Povestea turbulentă de dragoste, care apare de abia pe la jumătatea romanului, a încleștării între două voințe feminine ce concurează pentru pasiunea fizică și artistică a aceluiași bărbat admirat, venind drept bonus.

Titlul original, Invitation to a Bonfire, pare special formulat pentru fanii reality-show-ului Insula Iubirii, anunțând tribulațiile amoroase din jurul flăcărilor incineratoare.

Chemarea focului este un jurnal al feminității dezrădăcinate, completat de consemnarea unui dezastru anunțat, provocat prin ciocnirea dintre aspirația idealistă poetică și realitatea prozaică.

 

images (3)

 

Puteți achiziționa volumul online
– pe site-ul editurii RAO –
sau în librării

RAO