Întotdeauna diavolul

.

de
Donald Ray Pollock

.

Editura Corint
Colecția Corint Fiction
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: The Devil All the Time (2011)
Traducere: Lucian Popa
Număr de pagini: 368

.

Întotdeauna diavolul este romanul de debut al lui Donald Ray Pollock, scriitor care în momentul lansării sale, din 2011, avea 57 de ani, dar nu mai publicase până atunci decât un alt volum de povestiri.

Donald Ray Pollock (1954) s-a născut și a copilărit în Knockemstiff, Ohio.
A trăit apoi în orașul Chillicothe, din același stat american, unde, din 1973 până în 2005, a lucrat ca muncitor într-o fabrică de hârtie și ca șofer de camion.

La cincizeci de ani, s-a înscris la cursurile de literatură engleză de la Ohio State University.
În timpul studiilor, a publicat volumul său de debut, Knockemstiff, o colecție de proză scurtă, recompensată cu PEN/Robert W. Bingham Prize în 2009.

The Devil All the Time / Întotdeauna diavolul, primul său roman, a văzut lumina tiparului în 2011, fiind răsplătit cu numeroase premii literare și considerat de Publishers Weekly printre primele zece romane ale anului 2012.
Cea mai recentă carte a sa, The Heavenly Table, a apărut în 2016.

De la finalul celui de-al Doilea Război Mondial până în anii 1960, pe fundalul vieții rurale din Ohio și Virginia de Vest, saga generațională Întotdeauna diavolul urmărește câteva personaje stranii, deosebit de complexe, legate între ele de ironia sorții.

Willard Russell, un veteran de război supraviețuitor al carnagiului din Pacificul de Sud, nu o poate salva pe Charlotte, frumoasa lui soție, de la o moarte dureroasă cauzată de cancer, indiferent cât sânge sacrifică pe „bușteanul de rugăciune”, în delirul lui superstițios.

Carl și Sandy Henderson, un cuplu de criminali în serie, bântuie pe autostrăzile din America, în căutarea unor autostopiști ghinioniști, „modele” pe care să le fotografieze artistic, cu puneri în scenă macabre, în timp ce le torturează și le ucid.

Predicatorul extravagant Roy și ajutorul său, Theodore, un schilod care îl acompaniază la chitară, formează și ei un duo bolnăvicios ce ajunge să fugă de justiție, după o „înviere” nereușită.

Șeriful Lee Bodecker și pastorul Preston Teagardin se folosesc de autoritatea morală a funcțiilor lor pentru a-și satisface propriile interese și vicii.

Prins de destin, direct sau indirect, între toate grozăviile înfăptuite de aceste personaje ale provinciei americane, Arvin Eugene Russell, fiul lui Willard și al lui Charlotte, devine un adult cu suflet generos, însă care nu vede altă soluție pentru problemele cu care se confruntă decât… violența extremă.

De altfel, chiar provincia americană pare să fie marea protagonistă a romanului.

O ruralitate unde consumismul și carierismul metropolelor nu s-au impus ca refugii existențiale ce pot domoli orice gen de dorințe, ci s-au constituit în motive suplimentare de frustrări, tocmai prin imposibilitatea realizării idealurilor sugerate centralizat.
Un regizor aspirant care nu ajunge niciodată regizor, o posibilă foarte bună actriță care nu ajunge niciodată actriță, un polițist banal care nu are niciodată un caz spectaculos, până când fiecare se reorientează spre acceptarea unor bizare substituente.
Doar pentru a constata că, de multe ori, în astfel de reproduceri malformate ale realității, visul american s-a transformat în coșmar.

O ruralitate unde religia este foarte puternic și sever propăvăduită. Astfel încât, nici ea nu poate fi un refugiu sufletesc, ci doar un alt element coșmaresc, care derivă în bigotism cronic, superstiții apăsătoare și abuz asupra celor fără apărare.

Ce mi s-a părut că lipsește aproape total în această carte, dar ce am întâlnit mereu în poveștile lui Stephen King, de exemplu, despre aceeași perioadă temporală și același gen de regiune, e contradicția dintre calmul social general și răbufnirile explozive ale unor astfel de indivizi neadaptați.
La Pollock, parcă ai nimerit într-un univers paralel sinistru, unde oricine poate fi un ucigaș scelerat și trebuie să ai mereu pistolul la îndemână, pe când la toți ceilalți scriitori americani care au oglindit criminalistic acele vremuri, era șocantă tocmai raritatea unor astfel de izbucniri din vreo comunitate creștină pașnică, unde nu se închideau ușile cu cheia și nu se întâmpla niciodată nimic oribil.

Autorul, concentrat să înroșească traseul violenței provocatoare de violență, nu iese mai deloc în decor și nu descrie fundaluri care nu sunt necesare sublinierii ideii sale.

Întotdeauna diavolul este un roman fascinant, dar foarte dur, cu anumite descrieri sadice greu de suportat de un cititor mai sensibil.
Fără caractere predefinite psihologic sau măcar stabil definite – niciun personaj nu e complet pozitiv sau complet negativ, pe întreaga durată a firului epic -, iar asta îl face cu atât mai surprinzător și mai electrizant, în momentele concluzive.

Transpunerea sa cinematografică, vizionabilă pe Netflix, are în distribuție mulți actori foarte buni și a ieșit excelent, dar, comparativ cu cartea, este un pic edulcorată, anumite faze mai crâncene sunt atenuate sau omise.
Eu recomand energic ambele vizuini artistice!
Par mai degrabă complementare, decât diferite.

.

.

Cartea
a apărut în colecția
Corint Fiction,
la
Editura Corint