Interogatoriul

cultural 

.

Elena Druță

.

Inaugurez o nouă rubrică a blogului, Interogatoriul cultural, cu scriitoarea Elena Druță, căreia am reușit sa-i smulg câteva mărturisiri și promisiuni foarte interesante!

Am ezitat un pic la alegerea titlului de interviu, între citatul care a rămas si unul de clickbait: „Oriunde, începând cu vârful patului, vara pe plajă, iarna la gura sobei sau… undeva într-o cabană pierdută în inima munților”.

Servus, Elena! Bun venit la Interogatoriul cultural! 

Când ți-ai spus prima oară: Am să fiu scriitoare?

Bună și bine te-am găsit la „interogatoriu” 😀

Adevărul e că nu mi-am propus niciodată să fiu scriitoare (visul meu din copilărie era să devin prezentatoare de știri). Pasiunea mea pentru scris a înflorit în perioada liceului, când am început să scriu la revista școlii, apoi mi-am făcut blog, apoi nu m-am mai oprit din scris și uite așa am ajuns aici, cu două volume publicate și multe-multe planuri de viitor în acest domeniu.

Ai publicat două cărți din genuri literare foarte diferite. Cum ai trăit perioada creației fiecăreia dintre ele?

Primul meu volum, Fiind imagine. Eseuri din adolescență este un volum de proză scurtă și conține în mare parte trăirile mele din perioada adolescenței, așa cum sugerează și titlul. Le-am scris pe parcursul a patru-cinci ani și după am lucrat asupra textelor până când am adus cartea la forma ei finală. Fiind imagine cuprinde o porțiune din viața mea și din trăirile din „anii zbuciumați” ai adolescenței.

Împărăția ultimului cerb a fost o provocare, pentru că a fost primul meu proiect major, o ambiție – să scriu un roman – pe care am îndeplinit-o după aproximativ trei ani. Romanul meu face parte din genul YA Fantasy și am lucrat la el fragmentat, nu mi-am creat o rutină și nu mi-am setat niște limite. Am lucrat când am simțit că vreau să continui povestea și să descopăr încotro se îndreaptă pașii personajelor. Cerbul mi-a fost alături în ultimul an de facultate, când scriam la roman în pauzele între învățat și lucrarea de licență și a fost un companion de nădejde în acea perioadă.

Dintre atâtea titluri de volume necitite încă, despre care știm mai multe sau mai puține, de ce crezi că ar merita să aleagă cineva o carte scrisă de tine?

Iubesc la nebunie cărțile care mă inspiră, care mă transportă în alte lumi și care mă fac să stau trează nopțile și acesta este tipul de carte pe care vreau să-l ofer cititorilor. Consider că am multe de spus prin poveștile mele, iar personajele pot fi modele sau prieteni pentru cititorii care aleg să se piardă în universul creat de mine.

Ne-am obișnuit să căutăm în romanele fantasy asemănări cu ținuturi, regiuni, țări sau orașe din istoria lumii noastre. Am putea recunoaște și pe harta universului tău fantastic din Împărăția ultimului cerb, unele similarități cu locații reale?

Marea Neagră a fost o imensă sursă de inspirație pentru Cerb. Am îndrăgit-o din prima clipă în care am văzut-o și o iubesc indiferent de anotimp, pentru că e o forță a naturii care mă invită la introspecție și, cumva, mă face să mă opresc și să mă bucur de prezent. În ceea ce privește localitățile sau tot ce ține de geografia din Împărăția ultimului cerb, nu mi-am propus să transpun un loc real în roman, totuși Insulele pe care ajunge Sara (protagonista) prima dată sunt inspirate din Constanța, în special Mamaia din sezonul estival. Sper că am reușit să transmit atmosfera de vacanță și de festival continuu cititorilor mei.

Cât din tine, din cunoștințele tale apropiate sau din animăluțele îndrăgite, vor regăsi cititorii în personajele scrierilor semnate Elena Druță?

Din mine, cititorii vor regăsi 100%. Pentru că eu așa știu să scriu – descoperindu-mi complet gândurile și trăirile, fie și printr-o descriere, un gest al unui personaj sau un eveniment oarecare. În afară de mare, alte surse de inspirație pentru mine sunt oamenii – îmi place să descos și să descopăr natura umană în toate nuanțele ei.

În ceea ce privește animăluțele, care mi-au plăcut mereu și care reprezintă domeniul meu de activitate (sunt medic veterinar de profesie), nu am cum să nu le includ în poveștile pe care le țes. În Împărăția ultimului cerb, cea mai cunoscută reprezentantă a regnului animal este Lemongreen, o pisică pe care au îndrăgit-o mai mulți cititori de-ai mei. Am primit inclusiv întrebări dacă felina se va mai întoarce în alte cărți – și răspunsul scurt (cu promisiunea că rămâne între noi :D) este că da, ne vom mai revedea cu Lemongreen. Și eu sunt curioasă ce mai face și pe unde o mai poartă lăbuțele.

Dacă s-ar ecraniza romanul tău fantasy Împărăția ultimului cerb, ce actori, din toate timpurile și selectați la orice vârstă a lor, ai vedea în distribuție, interpretându-i pe eroii tăi?

Nu m-am gândit niciodată la distribuție, dar știu cam ce mi-aș dori la capitolul decor. Când ajungem în acest punct, promit că revin cu o listă de actori pe care i-aș vedea interpretând rolurile principale. Nu am avut încă momentul în care să mă uit la un film și să fiu „aha, acest actor ar fi perfect pentru rolul lui Alex (un alt personaj din Cerb)”.

În caz că aș primi misiunea de a cenzura vreuna dintre cărțile tale, de ce m-aș putea lega? Violență, sex, dezvăluiri nepermise sau imoralitate de vreun fel? Întreb și pentru că astea se vând cel mai bine. 😀

Subiectele de mai sus sunt subiecte pe care aș vrea să le abordez, măcar parțial, în romanele viitoare, în ceea ce privește Cerbul, nu văd ce s-ar putea cenzura. E o carte destul de inocentă și de potrivită pentru toate categoriile de vârstă.

În viitor, aș vrea să pun mai mult accent pe relațiile romantice între personaje, e un aspect la care lucrez, pentru că nu mă simt confortabil (încă) să descriu anumite scene. Totuși, în momentul de față, nu mă văd scriind romane cu subiecte +18, dar nu exclud să includ mai multă violență sau mai multe personaje cu moralitate îndoielnică în romanele viitoare.

Cum au primit cei din jurul tău, noul tău statut de autor publicat? Apar multe glumițe de genul: prietena mea scriitoare?

Cei mai apropiați oameni mă susțin și sunt mândri de mine și acest lucru mă inspiră. Impresiile cititorilor înseamnă mult pentru mine, pentru că astfel văd că povestea mea a ajuns acolo unde mi-am dorit să ajungă – la inima unui cititor.

Cât privește statutul… nu s-au schimbat multe lucruri de când am devenit autor publicat, în România, cel puțin, publicarea unei cărți de obicei nu-ți schimbă viața, dar pentru mine e o satisfacție să-mi văd numele pe cărți și să aud că Împărăția ultimului cerb a fost alături de cineva într-un moment dificil sau lecturarea acesteia reprezintă o amintire frumoasă pentru un cititor.

Vezi scrisul ca pe o formă de nemurire, o modalitate de a transmite ceva lumii sau ca pe o trăire/relaxare/distracție personală?

Scriu pentru că-mi place să spun povești și să creez lumi. Scrisul mă relaxează și mă distrează, iar atunci când cuvintele mele devin o sursă de distracție, inspirație sau alinare pentru alții, mă simt împlinită în rolul de om care poate spune ceva și poate aduce o emoție pozitivă în inima unui necunoscut prin intermediul unei cărți.

Sugerează-ne peisajul ideal unde am putea savura cel mai bine o carte scrisă de tine.

Oriunde, începând cu vârful patului, vara pe plajă, iarna la gura sobei sau dimineața în drum spre școală/facultate/muncă, terminând cu undeva într-o cabană pierdută în inima munților, într-o seară de vacanță.

Câte alte cărți crezi că vei publica în următorii zece ani? Sunt unele la care ai început deja să lucrezi?

În viitor mă văd lucrând la – și terminând – proiectele curente. Am mai multe începute, dar lucrez activ la unul singur. În ritmul meu de până acum, aproximez undeva la trei titluri noi în următorii zece ani, dar rămâne de văzut.

Sper să mă organizez să am ceva nou pregătit pentru 2022 – cu siguranță va fi un roman YA Fantasy stand-alone, dar vă invit să mă urmăriți pe social media pentru a afla când apare cartea cu numărul trei semnată de Elena Druță. 🙂