Copiii de pe
Volga

.

de
Guzel Iahina

.

Editura Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Deti moi (2018)
Traducere: Luana Schidu
Număr de pagini: 448
volum achiziționabil pe
Portokal.ro

.

Născută în 1977, în capitala Republicii Autonome Tatarstan – Federația Rusă, Guzel Iahina a absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuiește la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii de Cinematografie, secția scenaristică. A lucrat în relații publice, marketing, publicitate și a colaborat la scrierea unor articole de reviste.

În 2015, lansează primul ei roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrîvaet glaza; Humanitas Fiction, 2018). Inspirat din relatările bunicii sale, o învățătoare tătară care a petrecut șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia, volumul s-a bucurat imediat de un succes răsunător și a primit mai multe premii prestigioase.

Cel de-al doilea roman al său, Copiii de pe Volga (Deti moi; Humanitas Fiction, 2020), publicat în 2018 și foarte premiat, la rândul lui, îi confirmă alegerea (rețeta literară) de a surprinde tragedii colective, soarta anumitor comunități etnice spulberate de evenimente istorice, prin viziuni personale, subiective în individualitatea lor.

Titlul acestui volum este unul dual, având sens atât pentru partea de istorie generală, cât și pentru cea particulară.

În 1762, după ce l-a îndepărtat pe Petru al III-lea (alt neamț) de pe tronul Rusiei, prințesa germană Sophie Fredericke Auguste von Anhalt-Zerbst, născută în Stettin, a ocupat tronul imperial vacant sub numele de Ecaterina cea Mare.
Ecaterina a publicat manifeste, invitând germanii să emigreze și să lucreze pământul în Rusia, asigurându-i că își pot menține credința religioasă, limba și numindu-i mobilizator „Copiii mei…”.

Unii nemți au răspuns chemării și au întemeiat colonii.

Odată cu victoria totală a Revoluției bolșevice, a fost proclamată Republica Sovietică Socialistă Autonomă a Germanilor de pe Volga, care a existat între anii 1924–1942, având capitala la Engels.

În 1941, naziștii înaintau prin U.R.S.S., iar Stalin (tătucul popoarelor) era îngrijorat că germanii colonizați ar putea colabora cu ocupantul, așa că a ordonat o relocare urgentă a lor din regiunea Volgăi. Numărul celor deportați în Siberia și Kazakhstan a fost de aproximativ 438 000. Rata de supraviețuire pentru etnicii germani care au ajuns să lucreze forțat în taberele de muncă era foarte scăzută, unul din trei oameni pierzându-și viața.

Copiii-de-pe-Volga - recenzie

Povestea intimă este cea a profesorului Iakob Ivanovici Bach, din satul Gnadental de pe Volga, care duce o viață simplă, anonimă, într-una dintre coloniile germane.
Într-o zi, el este chemat pe celălalt mal al fluviului ce „împarte lumea în două“ să-i dea lecții unei tinere fragile și timide, Klara, fiica unui straniu personaj autoritar, Udo Grimm.

Familia Grimm trăiește oarecum izolată în pădurea dintre apă și munte, după propriile reguli.
Acum se pregătește să emigreze în Germania, iar Udo, stăpânul fermei, dorește ca fiica lui să aibă o educație care să-i permită o căsătorie bună în țara-mamă.

Pentru a evita formarea vreunui gen de legătură prea apropiată cu profesorul, este instalat, între el și fată, un paravan, și nu sunt lăsați niciodată nesupravegheați.

Astfel, ca într-un basm din O mie și una de nopți, se înfiripă o poveste de dragoste clădită pe răsuflări calde, ce trec prin pânza despărțitoare, mici mesaje scrise pe cărțile educative și conversații ce se încarcă de sensuri paralele.

Atunci când toată familia Grimm pornește definitiv spre Germania, Klara reușește să scape de gardianca ei protectivă și să se întoarcă la Iakob, iubitul pe care nu îl văzuse încă niciodată.
Alungați de gura satului, din casa profesorului, cei doi vor trăi în cuplu pe celălalt mal al Volgăi, în fostul cămin al Klarei – o adevărată fortăreață naturală ce-i va ajuta să evite, pentru mulți ani, curgerea istoriei.

Bach face periodic incursiuni nocturne peste fluviu și, fără să înțeleagă mereu evenimentele, încropește un calendar metaforic al anilor care marchează viața coloniilor germane:
1918 este Anul Caselor Nimicite (când casele celor mai înstăriți oameni din sat au fost jefuite de revoluționari),
1919 e Anul Smintirii (Iakob și Klara aud de pe malul lor exploziile și împușcăturile Războiului Civil),
1920Anul Vițeilor Nenăscuți (perioada rechiziționărilor de grâne și carne de către Stat),
1921Anul Celor Flămânzi (anul marii foamete),
1922Anul Copiilor Morți (epoca în care peste un milion de copii fără părinți, din Uniunea Sovietică, au ajuns să vagabondeze, transformați în mici sălbăticiuni)…

Un veritabil calendar post-apocaliptic, care, până la urmă, îi va prinde și pe cei doi refugiați în succesiunea sa dementă, răvășindu-le viața la fel ca tuturor celorlalți…

Aceasta pare să fie principala întrebare filosofică pe care o ridică romanul.
Se poate fugi de Timp?
Multă vreme, Jakob și Klara par să reușească să supraviețuiască dezastrelor marii istorii, dar și pentru ei răspunsul vine invariabil, același ca pentru oricine a sperat altceva.

Învolburata Volga, curgând mereu alături, devine ea însăși simbolul Istoriei, iar Bach (care în germană înseamnă pârâu), ajunge, ca orice alt om, să-i alimenteze debitul, să se scurgă în ea.

Numele alese de autoare pentru personaje: Bach, Grimm, Wagner, Boll, Durer, Brecht, Hoffmann, deși par așa, nu sunt dovada habarnismului unei tătăroaice în onomastica germană, ci vor tocmai să sugereze legătura dintre coloniștii nemți, ce au învățat toată existența lor doar câteva vorbe rusești, și marea cultură germană formată de același gen de oameni.

Există o oglindire a sumbrelor basme teutonice în atmosfera aproape suprarealistă a cărții, dar ea nu deviază spre magic realism, izolarea personajelor amintește mai mult de partea aceea din Doctor Jivago petrecută la conacul înghețat – tot o extragere temporară a unui cuplu din cursul istoriei.

Cartea Copiii de pe Volga este foarte interesantă în partea sa documentaro-istorică, și captivantă, la modul un pic deprimant, în cea intimo-personală.

Te face să îți dorești să citești și celelalte cărți ale scriitoarei, chiar fără să iei nicio clipă în considerare premiile care deja le recomadau.

.

images (3)

romanul
poate fi comandat pe
site-ul  librăriei online
Portokal

portokal