Expurgo

.

de
George Cornilă

.

Editura Crux Publishing
Data publicării: 2019
Număr de pagini: 174

.

Romanul SF Expurgo este un cocktail Molotov de concepte inflamabile și acțiune feroce, care dincolo de interesanta premisă a unui Fahrenheit 451 inversat, creează mai degrabă o lume malformată cumplit, de genul celor răsărite din imaginația supurândă a lui Serge Brussolo sau China Miéville, decât vreo schiță onirico-metaforică în stil Bradbury.

Pornind de la ideea utopică a unei societăți unde cultura este valoarea definitorie, sunt deversate controlat – asupra cititorului – tot mai multe scurgeri reziduale și dejecții ale cruntei realități distopice rezultate prin aplicarea în practică a teoriei respective.

Începutul cărții dă impresia că însuși autorul ei s-a lăsat prea prins de worldbuilding și implicațiile sale filosofice, zidind un baraj de informație brută (de vreo 30 de pagini) despre cum a evoluat umanitatea într-o astfel de organizare comunitară și care-i sunt instituțiile ce o susțin.

Un hiper-răsfăț surprinzător, peste care fanii science fiction, obișnuiți să fie teleportați în diferite universuri a căror funcționabilitate o prind din mers, merită să treacă, pentru a ajunge la declanșarea acțiunii ce-i va prinde imediat în vârtejul ei.

Așadar, avem un viitor – nu foarte îndepărtat, încă recognoscibil național – în care incultura a fost izolată la periferie, rămânând doar apanajul auto-exclușilor din colectivitatea mainstream.
Un examen doveditor al minimului grad de culturalizare asigură calitatea de cetățean tuturor oamenilor care doresc să trăiască prosper sub domnia legii bunelor maniere și a comportamentului civilizat.

Non-cetățenii își asigură venitul cum pot, cel mai adesea din mici afaceri ilicite, sunt lipsiți de dreptul de vot și chiar de cel de a procrea.
Totuși, există un număr însemnat de indivizi care refuză toate beneficiile educaționale, încăpățânându-se să aprecieze drept valoare primordială… libertatea totală.

Nicio lege nu e respectată fără o forță punitivă care să vegheze la aplicarea normelor ei.
Această autoritate specializată s-a concretizat în Serviciul de Apărare Intelectuală (SAI) și operativii săi, agenți concepuți in vitro, cu gene atent selecționate, formați îndelung, prin antrenamente, instruire și manipulare chimică, să dezvolte abilități fizice și cognitive superioare, să devină insensibili emoțional, pentru a aplica obiectiv prevederile Legii Culturii și Apărării Intelectuale.

Operativii SAI sunt judecători și executori, imparțiali și incoruptibili, putând decide ca infractorii să fie trimiși în centre de reeducare sau eliminați definitiv, la locul faptei.

Oare avem de-a face doar cu speculații fascinante sau există și realism în viziunile futuristice cum e aceasta și cea din Fahrenheit 451 (ori din filmul Equilibrium)?
Eu cred că dacă privim un pic în jur, la evidentele excese stângiste demolatoare sau (în extrema cealaltă) la modul superior cum tratăm orice opinie venită dinspre un plebeu cu exprimare greoaie, se manifestă deja tendințe care se pot închega în vreo formă de dictatură exclusivistă.
Nici nu mai amintesc de contradicția vaccinist-antivaccinist, comparabilă cu aceea între cetățean și non-cetățean, fiindcă e prea actuală și instant provocatoare de reacții viscerale… Numai bune de calmat medicamentos-chimic.

II-22, un agent operativ din a doua generație, joacă rolul unui dezertor îndrăgostit de Morgana, o fată plebee aflată în custodia SAI.
Prefăcându-se că o ajută să evadeze din pasiune pentru ea, acesta are de fapt misiunea de-a se infiltra printre rebelii agresivi din Rezistența Împotriva Culturii, pentru a le asasina liderul.

Aventurile celor doi fugari în periferia citadină meandrică, printre personaje sinistru de pitorești, au mai multe genuri de suspans, de la cel al romanului de spionaj, la cel al tehno-thrillerului și al unei posibile povești de dragoste imposibilă.

Atât descrierea informativă inițială, cât și exploziile de violență descătușată, distrugeri anti-culturale, lupte de stradă și revoltă generalizată sunt înregistrate din perspectiva lui II-22, dar percepția operativului nu rămâne neschimbată, fiind afectată de propriile-i transformări.

În paralel, asemeni unor capturi de știri galactice plasate la începutul fiecărui capitol al cărții, se desfășoară secvențe de space opera ce au doar sporadic legături cu firul epic.
Trecerea în revistă a unor realizări tehnico-științifice extraordinare ale societății definite de impunerea valorilor culturale confirmă indirect succesul ei, chiar dacă pe Terra, acasă, pare că noua ordine a agravat dezastrul perpetuu în care s-a lăfăit dintotdeauna umanitatea.

Finalul este unul de arhitectură psihologică, clădit pe toate acumulările trăirilor și schimbărilor organice sau mentale care l-au provocat.

Romanul Expurgo pornește de la o idee ce dă de gândit intelectual și îl plasează automat printre nominalizări la orice premieri erudite, dar are și o poveste care pendulează palpitant între Thanatos și Eros, astfel încât să fie apreciat în aceeași măsură de elită și plebe, fiecare dintre noi putându-se, până la urmă, găsi categorisit când într-un grup, când într-altul, în funcție de preferințele literare momentane.

.

Crux Publishing