Fragment în avanpremieră

Fierul și fiara

de
Florin Pîtea

.

Editura Crux Publishing
Dată publicare: 2022
Număr de pagini: 214

.

Proaspăt lansata antologie de autor Fierul și fiara este o colecție retrospectivă în care se întâlnesc imaginația, ficțiunea speculativă, umorul și satira socială, conținând câteva dintre numeroasele bijuterii literare care l-au consacrat pe scriitorul Florin Pîtea și au încântat iubitorii de literatură SF&F, în ultimii ani.

Fragment din povestirea

Wireless

Câţiva kilometri mai încolo, în peisajul pustiu, s-a ivit un gard din plasă metalică, o îngrăditură care se întindea cât vedeai cu ochii de-a dreapta şi de-a stânga şoselei. Iar, de-a curmezişul drumului, era o poartă de oţel pe role. La gheretă – o structură cu garaj, ferestre mari şi pupitru de comandă – dormita un paznic de la o companie privată de securitate, cu o revistă Concatenations deschisă pe burtă. „Raport de la WorldCon” anunţa cu litere de-o şchioapă un titlu de pe copertă.

Când m-am apropiat cu maşina de poartă, o alarmă a scos un sunet discret în gheretă, iar paznicul a tresărit şi s-a ridicat. Avea un aer cam nedumerit, însă, când a dat cu ochii de mine, mi-a zâmbit timid şi mi-a făcut semn cu mâna. A aruncat revista pe pupitrul de comandă, şi-a luat un baston şi-a ieşit din gheretă, îndesându-şi ceva mai bine şapca pe cap.

Uniforma cu vestă din Kevlar, ecusoanele vag militare, bastonul de cauciuc, centironul cu sprayuri lacrimogene şi tasere ar fi trebuit să-i confere o înfăţişare marţială, numai că paznicul abia părea trecut de optsprezece ani, avea o faţă îngustă şi imberbă, o acnee teribilă şi nişte ochelari de vedere demodaţi. Cumva, îmi lăsa impresia că-şi petrecea timpul liber descărcând din reţea episoade Star Trek mai degrabă decât spărgând cărămizi cu mâinile goale.

– Bună dimineaţa!

– Bună dimineaţa! Sunt Alexander Miller. Am venit pentru o vacanţă wireless.

A încuviinţat din cap.

– Sigur, domnule Miller!

– Al.

În concediu nu mă formalizez cu nimeni. Sunt sătul de forme protocolare de la birou.

– OK, Al! O să am nevoie să văd contractul cu agenţia de voiaj.

Am deschis torpedoul, am căutat puţin printre stick-urile de memorie şi şerveţelele Kleenex şi toate minunile care zăceau acolo de Dumnezeu ştie când, iar, după câteva clipe, am scos plicul cu contractul.

– Poftim, ăă…

– Butch.

– Poftim, Butch! Încântat de cunoştinţă.

A zâmbit şi-a dat din nou din cap. Ce-o fi fost în mintea părinţilor când l-au botezat nu pot să-mi închipui. În mod sigur arăta mai curând a Kevin, genul care se amuză memorând comenzi UNIX.

S-a uitat la contract, a trecut un lector cât o pastilă M&M peste codul de bare, apoi s-a uitat la holograma reflexivă de autentificare. A împăturit frumos contractul, mai ordonat decât fusese pliat înainte, l-a aşezat la loc în plic şi mi l-a înapoiat.

– Mulţumesc, Al! O să te rog să te dai jos din maşină.

Am coborât, iar Butch a trecut bastonul pe care-l ţinea în mână mai întâi prin faţa mea, încet, din creştet până în tălpi, după care prin spate. Din când în când, bastonul a scos câte un ţiuit slab. Paznicul n-a comentat.

– Ăă, Butch, am spus când tăcerea s-a prelungit şi a devenit jenantă, dacă vacanţa asta wireless înseamnă, aşa, un fel de izolare mediatică, ce-o să fac cu firewall-ul?

Ajunsese cu scanarea undeva prin spatele genunchilor. S-a uitat în sus la mine, întrebător.

– Am un firewall care-mi reglează fluxurile wetware, am explicat. Săptămânal, trebuie să-mi reînnoiesc licenţa, altfel se dezactivează automat şi mă trezesc că-mi intră te miri ce reclame din ciberspaţiu direct în cortex, în centrul văzului. Adio somn, la revedere linişte.

Şi-a îndreptat ochelarii pe nas.

– Nu-ți face griji! m-a asigurat. Avem o soluţie eficientă pentru genul ăsta de problemă.

A scos apoi din buzunar un notepad pe care a început să scrie cu un stilus din plastic frez.

– Biopalmtop Genentech.

A întins mâna. O clipă, mi-a fost neclar ce voia, după care m-am lămurit, am căutat biopalmtop-ul în buzunarul de la piept al jachetei, l-am scos şi i l-am dat. Aparatul s-a apucat să ţiuie, crezând că fusese furat, aşa că l-am luat înapoi, i-am dezactivat alarma şi i l-am întins din nou lui Butch. L-a pus într-un Ziploc transparent şi-a bifat ceva pe notepad.

– Joker Hitachi.

Am ridicat din umeri, neajutorat. Paznicul a zâmbit înţelegător, a lăsat notepad-ul şi Ziploc-ul pe capota maşinii, după care s-a dus până la gheretă şi s-a întors cu o unealtă care semăna cu o încrucişare între o bormaşină şi o freză dentară.

– Nu-ţi face griji, Al! a spus el. N-o să doară.

A pornit aparatul, mi l-a aşezat pe mastoida stângă, deasupra jokerului, iar toată partea din spate a capului mi-a amorţit. Aparatul a uruit un minut sau două, după care grindina de e-mail-uri s-a oprit, interfaţa grafică a lui Sumi a îngheţat şi-a dispărut de-a binelea, iar Butch mi-a arătat, triumfător, o aşchie strălucitoare de siliciu prinsă în cleşti minusculi din vârful uneltei. A desprins-o cu grijă, a aşezat-o în Ziploc, lângă biopalmtop, şi din nou a bifat ceva.

La revedere, Sumi!

– Implant Fujitsu pentru teleconferinţe.

După ăsta chiar nu mi-a părut rău. Implantul Fujitsu mi-a distrus ceea ce încă mai pretindeam a fi timpul liber şi mi-a tăiat de pe listă deplasările internaţionale. În loc de zboruri la clasa business, cocteiluri şi serate, mi-a adus apeluri la orice oră din zi şi din noapte sub scuza că dansul electronic al comerţului nu se întrerupe niciodată.

Paznicul şi-a făcut din nou de lucru cu unealta aceea, după care mi-a arătat un fel de glonţ nichelat, mânjit cu ceea ce presupun că era fluid cerebro-spinal. Glonţul a aterizat şi el în Ziploc. O nouă bifare pe notepad. Mi-a întins stilusul ca să semnez sub tabelul de predare, mi-a imprimat un exemplar al tabelului, după care mi-a pus câte un mic plasture deasupra inciziilor minuscule pe unde îmi scosese implanturile.

– Asta a rezolvat şi problema cu firewall-ul, mi-a spus Butch cu un aer voios.

Îşi aşezase notepad-ul în buzunarul de la piept al vestei, lângă stilus, iar Ziploc-ul îl ţinea neglijent în mâna stângă, ca pe o pungă cu un peştişor luat de la magazinul de animale. Aş fi pus pariu că numai biopalmtop-ul valora mai mult decât salariul lui pe un an.

– Cam atât, a spus el.

S-a uitat în maşină, apoi la mine.

– Aveai voie să-ţi aduci şi un câine în vacanţă dacă voiai, Al!

M-am urcat înapoi şi-am pornit motorul.

– Da, mi-au zis ăia de la agenţia de voiaj. Mi-am clonat o căţeluşă, dar e încă mică şi n-am vrut să risc s-o aduc aici.

A dat din cap cu simpatie.

– Vacanţă plăcută!

– Mersi.

A intrat apoi în gheretă, a pus Ziploc-ul într-o casetă încastrată în perete, iar cheia mi-a adus-o la maşină.

– Acolo o să rămână toate cât stai în vacanţă. Sunt în siguranţă ca într-o bancă.

Am încuviinţat şi i-am zâmbit. Pe urmă, poarta s-a deschis, alunecând pe role, şi-am plecat mai departe. Probabil că Butch s-a dus să doarmă din nou, fiindcă nu avea cine să-i ţină de urât în afară de revista aia.

Volumul de proză science fiction Fierul și fiara este disponibil pentru precomenzi, cu reducere și autograf din partea autorului, numai până pe data de 5 iunie, inclusiv.
Livrările vor începe din data de 6 iunie.

Crux Publishing