Memoriile unei reptile  

de
Silje O. Ulstein

. 

Editura
CRIME SCENE PRESS
Anul publicării în limba română: 2022
Titlul original: Krypdyrmemoarer (2017)
Traducere: Mădălina Udrescu
Număr de pagini: 432
Format: trade paperback cu supracopertă

.

Memoriile unei reptile, romanul de debut al autoarei norvegiene Silje O. Ulstein, este un thriller surprinzător, de o înspăimântătoare originalitate, ce-și fascinează și hipnotizează cititorii, provocându-le măcar o formă temporară de ofiofobie, chiar dacă nu se temeau de șerpi înainte.

În 2003, prin Ålesund, Liv, o tânără cu copilărie zbuciumată, își îneacă problemele psihice în petreceri bazate pe alcool, droguri, heavy metal și sex, alături de colegii ei de apartament Egil și Ingvar.

Din aburii unui astfel de chef bahico-halucinogen apare ideea trioului de a-și lua drept colocatar un șarpe, un piton tigru, pe care îl vor boteza Nero.

Trăind alături de reptilă și observându-i comportamentul perfect adaptat pentru îndeplinirea puținelor sale dorințe, Liv se simte tot mai atrasă de aceasta, dezvoltând o veritabilă obsesie în privința sa, ajungând chiar să simtă că viețile lor intră în simbioză.

În 2017, prin orășelul costier norvegian Kristiansund, Mariam face cumpărături cu fiica ei de unsprezece ani, Iben, care, după o banală ceartă se îndepărtează și, până când ajunge prea puțin îngrijorata sa mamă acasă, își pierde complet urma.

Ipoteza unei fugi voluntare se transformă pentru Mariam într-o suspiciune teribilă care își extrage angoasa dintr-un alt loc… al unui alt timp.

Investigarea cazului de dispariție revine inspectorului de poliție Roe Olsvik, un profesionist introvertit, având o proprie tragedie foarte asemănătoare în familie, și unei june începătoare în meserie, Ronja, care își suplinește lipsa de experiență prin mult entuziasm și generozitate empatică.

Ce le leagă pe Liv și Mariam?
Care sunt fantasmele trecutului ce-l implică atât de profund în anchetă pe inspectorul Roe?
Ce s-a întâmplat cu fetița dispărută?

Personajele acestui thriller caleidoscopic ascund, fiecare, cumplite secrete de viață, iar poveștile lor, deși aparent atât de îndepărtate, vor revela conexiuni intime, într-o constantă schimbare de perspective, unde nimic nu este ceea ce pare și nimeni nu e cine pretinde c-ar fi.

Iar în tot acest timp, antropomorfizat, pitonul Nero ticluiește un plan de răzbunare, simțindu-se izolat printre oameni, și totuși înțelegându-i atât de bine…

Memoriile unei reptile e un thriller psihologic sinuos, alunecos, pentru fanii lui Gillian Flynn sau Jo Nesbø, care explorează – în cheie reptiliană – cruzimea umană, regretele și tentativele de a repara trecutul, dar și întrebarea fundamentală:
Îți poți lepăda vreodată pielea cu adevărat?

O remarcă specială pentru excelenta traducere a romanului, ilustrată edificator de citarea unui scurt fragment din începutul său:

„Prima dată corpul lui a fost un paradox, ceva în genul granitului viu sau al unui șmirghel de mătase. Era dur și moale în același timp, aspru și neted, greu și ușor. Primul lucru care m-a frapat a fost căldura pe care o degaja, de parcă m-aș fi așteptat ca trupul lui să fie rece atât la interior, cât și la exterior. De parcă n-aș fi vrut să cred că ar fi fost viu până acum. Abia mai târziu urma să descopăr că nu emana căldura lui proprie și că doar o absorbea pe cea din jur.

Mi s-a întins în brațe cât era de lung, de-abia atingând un metru. Era încă un pui. Și-a înălțat capul, sprijinindu-se pe mâna mea și ațintindu-și ochii strălucitori spre mine, de parcă ar fi încercat să-și dea seama ce eram, o pradă sau un dușman. Limba despicată i-a fremătat ușor prin aer și el a început să se miște încet în sus, de-a lungul pieptului meu, spre gât. Acolo s-a oprit, atârnând în aer, cu ochii aceia morți, împietriți, fixați asupra mea.

Am privit direct în pupilele înguste, care nu clipeau niciodată, în acea căutătură golită de orice expresie. Arăta de parcă ar fi încercat să stabilească un fel de legătură, chiar dacă posibilitatea comunicării dintre noi era zero.

Avea ceva diafan. Abilitatea de a-și menține o porțiune așa mare a corpului în aer nu părea să-l obosească câtuși de puțin.

Ca și cum nu ar fi avut nevoie de nicio ancoră pământească și ar fi putut, pur și simplu, să rămână în continuare imponderabil oricât ar fi vrut. Chiar și gândul că exista o astfel de capacitate de a-ți controla corpul părea de necrezut – îmi dădea senzația că mă prăbușesc în gol. Mi-am ridicat mâna pe care stătea, lăsându-l să se agațe de ea ca de o creangă și să se târască cercetător spre fața mea.”

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia lansării romanului.
Puteți citi alte opinii despre carte, pe paginile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii