Compoziție pentru
Lorena
de
O’Neil Herego
.
Editura StoryCraft Publishing
Anul apariției: 2022
Număr de pagini: 370
.
Compoziție pentru Lorena este cel mai non-StoryCraft roman de la StoryCraft – editura ce și-a propus să publice cărți scrise de autori români în spiritul bestsellerelor americane.
Noul titlu lansat se constituie într-o satiră socială acidă, are scenografia unui film de artă minimalist și limbajul auto-ironic al lui Ilie Năstase când începe să-și povestească aventurile sexuale, dar reușește cumva să te țină fascinat de istorisirile sale periferice și incorecte politic. Place tot așa cum plac cântecele de mahala ale lui Mihai Mărgineanu sau cele de cartier ale Paraziților.
Maricica, fetița crescută fără tată și abuzată în copilărie de un unchi pedofil devine, când e mare, senzuala Lorena. Își schimbă numele până și în acte, dar trecutul ei infam o urmărește și, cu toate că termină ASE-ul și își ia masteratul cu 10, ajunge să se prostitueze la București, lângă o benzinărie de pe Centură.
Deși evoluția și (mai ales) involuția sa par prea puțin credibile, extrăgând instant zeci de alte soluții din mintea cititorului, de la job-uri ușor de găsit pe specializarea ei, la prostituție de lux sau videochat, autorul pregătește cu răbdare un twist final care va explica în bună parte toate aceste alegeri, aducând și multă satisfacție răzbunătoare…
Pentru că romanul are un personaj negativ extrem de antipatic, chiar dacă tonul mereu persiflant al narațiunii nu te lasă nici să urăști prea rău antagonistul, așa cum are grijă să nu te deprime prea tare cu grozăviile care i se întâmplă bietei protagoniste.
Acesta este comisarul Jean Chirtoacă, polițistul care îi asigura protecția Lorenei, un individ sinistru ce începe să se poarte cu ea tot mai sadic, autointitulându-se simbolic Satrap.
Lorena este frumoasă, inteligentă și sexy, cariera sa profesională dubioasă ar putea înflori dacă nu ar fi sufocată de acesta. Dar chiar în pofida protecției ce mai mult o încurcă, fata ajunge să aibă clienți importanți, oameni de afaceri sau parlamentari.
Viața Lorenei pare să se schimbe din nou când un longilin și timid student la Conservator, Relu, interpret la violoncel, se îndrăgostește de ea, cu tot romantismul caracterelor idealiste, neafectate de loviturile destinului.
„În seara aceea, auzind violoncelul încă de pe aleea de la parcare, scoase mobilul, alese numărul băiatului și activă apelul. Îl introdusese în agenda sa după câteva ezitări și îl pusese într-un grup separat de celelalte numere, la Oameni.
“Intru imediat în bloc, vii în zece minute să bem un ceai împreună?”
“Gata, cum să nu, vrei să aduc ceva?” auzi vocea precipitată a tânărului.
“Nu. Vino așa, simplu, dacă vrei. Fără nimic. Ia numai violoncelul,” și un surâs slab îi puse un diez în glasul ei de alto, în timp ce în piept i se năștea o căldură blândă.
Relu cu violoncelu’ se înființă la ușa Lorenei exact la 10 minute după ce primise fericitul apel. Lorena îi auzi ciocănitul mai degrabă slab decât discret și, deschizându-i ușa, îl văzu intrând pe hol voios și cu obrajii de un roșu aprins.
“De ce ai bătut așa de moale, să nu audă vecinii?” îl întrebă femeia zâmbind. Percepu cumva, fizic, că proprii-i ochi se luminaseră la vederea băiatului ciufulit. Pe când îl conducea spre camera de zi, băiatul se holba la fundul ei, care parcă dansa la capătul a două picioare lungi, superbe, ca de balerină, acoperite fără succes de un halat semitransparent. Îl pofti să se așeze pe canapeaua modulară. E de culoare doar cu un ton mai intensă decât obrajii băiatului, gândi ea.
“Hai că te asortezi,” glumi Lorena, cu un mic râs drăgălaș, pe seama epidermei lui faciale, înfierbântate de timiditate. “Vin cu ceaiul într-un minut, până atunci tu pregătește-ți instrumentul,” spuse, îndreptându-se deja spre bucătăria ei ordonată și cu dotări ultramoderne.
Relu rămăsese mască, având pe figură nedumerirea unei întrebări legitime – ce-o fi vrut să spună cu instrumentul? Pentru o ieșire onorabilă din dilemă, începu să mângâie ușor coardele violoncelului, pe o partitură recent compusă de el.”
Dar o persoană puternică și influentă care i-a fost client îi poate distruge fetei întreaga fericire, dezvăluindu-i acestuia cine e ea de fapt.
Va reuși Lorena să iasă din cercul vicios al violenței și al exploatării sexuale?
Poate exista o relație de dragoste adevărată pentru o fostă prostituată?
Va putea trece băiatul care o iubește peste trecutul ei?
Oare tatăl fetei, cel care apare și el, în sfârșit, în peisaj, o va reîntoarce de pe drumul auto-distrugerii pe care a apucat-o?
Va izbuti să scape de obsedatul polițist corupt ce o urmărește?
Acțiunea romanului Compoziție pentru Lorena curge palpitant, oripilant și amuzant totodată.
Această rară combinație de incitant/excitant/șocant fiind obținută prin stilul de a scrie al autorului, unul încărcat de umor, ce nu pare că se ia nicio clipă prea în serios, pentru a desfășura totuși o poveste cu adevărat dramatică.
O poveste care merită descoperită, dar numai de cine are peste 18 ani și suportă imagini mai dure, cu sex turbat și violență descătușată.
O carte cu un subiect atipic, din câte se pare. Cred că merită citită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, neaparat! 😀
ApreciazăApreciază
O poveste care poate parea inedita pentru unii dintre noi, dar foarte reala pentru altii. O carte care merita citita, imbinand o emotie dura cu un limbaj plin de umor. Cert este ca vei fi prins intr-un vartej emotional care iti va intrerupe monotonia clipelor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarat!!! Studentii la Conservator, politistii corupti si prostituatele s-ar putea sa se recunoasca in personaje. 😀
ApreciazăApreciază
O primăvară frumoasă, cu multă sănătate și pace, tuturor!
Am citit și, chiar, recitit cartea lui O’neil Herego (zici că e irlandez…. ei, aș!)
Nu numai ca îmi place stilul. Este o poveste de viață.
Ceea ce nu înțeleg , poate greșesc, este recenzia.
In momentul in care faci o recenzie, te adresezi unui segment de public. Vi se pare rațional sa citească aceasta carte doar cei care asculta Paraziții sau se uită la Las Fierbinți?
Părerea mea: o scriere frumoasă, o (foarte posibi) trăire/experiență de viață.
Vi se pare corecta recenzia (după ce ați îți cartea)?
Nu mai spun că, cei care au publicat-o, in descrierea lor, zici că au fost chiar autorii!
Pe bune,?!?!
Aveți grijă. Dacă sunteți înzestrați cu har să scrieți o carte și aveți și norocul să fie publicată, vedeți ce acceptați…. Ca recenzie critică, etc. Câți dintre criitorii nostri au fost apreciați cat timp au fost in viață? Luati-va putere și invingeti! Doamne ajută!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O primavara minunata! ❤ Parazitii e o chestie super-inteligenta, Las nu-stiu-cum, nu. Fiecare isi asuma numele pomenit. Eu am facut analogie doar cu Parazitii. Practic, o magulire. 😀
ApreciazăApreciază
Iar daca crede cineva ca Margineanu face muzica numai pentru serialul ala, ii recomand cantece cum sunt astea:
ApreciazăApreciază