Confesiunile
domnului Freejoy
de
Șerban Andrei Mazilu
Andreea Sterea
.
Crux Publishing
Data publicării: 2023
Număr de pagini: 400
.
Pentru mine, apariția romanului Confesiunile domnului Freejoy ar fi fost deja un super-eveniment – o nouă incursiune în universul lovecraftian al scrierilor lui Șerban Andrei Mazilu. Surpriza de a o descoperi în rol de coautor și pe Andreea Sterea, o atât de apreciată editoare care, fără să își atribuie până acum vreun volum pe nume propriu, a lansat atâtea titluri de succes… vine ca o garanție suplimentară că toate personajele noii opere literare (inclusiv cele de sex feminin) vor avea realism, profunzime și complexitate psihologică fermecătoare.
Acum, după ce am terminat cartea și sunt bântuit încă de povestea sa, am ajuns la concluzia că dacă scriitorii de beletristică vor să creeze o istorisire perfectă, ar trebui să o compună în cuplu: un autor și o autoare. Astfel, vor acoperi toate nișele emoționale și vor putea construi protagoniști cu adevărat însuflețiți, plăsmuiți din dublă perspectivă, feminină și masculină, in ideală complementaritate Yin-Yang
Poate e util de precizat că, deși există anumite legături istorico-mitice între acest roman și cele două volume ale Cronicilor din Voss (Anotimpul pumnalelor și Jocul necromanților), ce vor face deliciul fanilor lui Șerban Andrei Mazilu, Confesiunile domnului Freejoy este un stand-alone, o carte pe care o înțelegi total și citind-o independent de seria înrudită, eventual chiar ca pe o savuroasă testare a gustului acesteia.

În atmosfera echivalentă perioadei interbelice din lumea noastră, orașul Cadiz înflorește cam la întâmplare, protejat însă de legile stricte din Deuxterre împotriva oricăror practici religioase sau oculte, acestea fiind total interzise după ce ținutul a avut de suferit enorm de-a lungul timpului, din cauza lor. Pentru a impune această interdicție și a se lupta cu superstițiile sau propovăduirea unor credințe periculoase, s-a înființat chiar și o instituție, Anador, ce acționează paralel cu Poliția, doar în cazurile ce țin de jurisdicția sa.
Atunci când mai multe asasinate stranii, deghizate în sinucideri, incluzând eviscerări bizare, tulbură societatea Cadizului, pe lângă polițiști, apar și anchetatorii Anadorului, în frunte cu chestorul Harrow și un celebru consultant al lor, Ruan Freejoy, gata să investigheze ciudatele decese.
Astfel are loc, la picioarele cadavrului unui ziarist spânzurat de candelabru, prima întâlnire dintre Adelind Ness, cea mai bună prietenă a victimei, o arhitectă care l-a cunoscut pe jurnalistul Amos Gould la cenaclul literar al Societății pentru Cultură Contemporană din Cadiz, și Ruan Freejoy, extravagant negustor de antichități, proprietar al magazinului Antique Fantastique și detectiv de ocazie, în cazuri complicate ce implică orice formă de ocultism.
Mânați de dorința de a descoperi ucigașul cu orice preț, cei doi fac un târg, în urma căruia tânăra arhitectă se mută în casa misteriosului investigator-vedetă pentru a fi protejată, având în vedere că suspiciunile conduc spre o sectă religioasă secretă, formată prin vreun club al elitelor orașului.
În locuința lui Ruan, practic sediul Antique Fantastique, Adelind o întâlnește pe Katerina (Katie), o domnișoară stranie în frac, cu păr albastru și mișcări feline, care este majordomul, secretara, asistenta, șoferul și bodyguardul domnului Freejoy, în funcție de necesitățile de moment.
Tot aici îi este impusă și o condiție contractuală: orice ar fi, atunci când vizitează pivnița casei, cu multe rafturi pe care sunt păstrate butoaie cu vin, rom și whisky, musafira nu are voie să deschidă o ușă veche ce duce într-o altă parte a subteranei…

Pe măsură ce își desfășoară ancheta, cei trei protagoniști, cărora li se adaugă și un legendar personaj al lumii Voss, nemuritorul (și la propriu, și la figurat) inspector Franco Baudelaire, vor trece prin aventuri tot mai înfiorătoare, ca într-o coborâre dantescă prin cercurile Infernului, cotrobăind prin viscerele flamboaiante ale Cadizului.
Deși începe ca un scenariu detectivistic noir de elucidare a enigmelor din jurul unui lanț de asasinate, romanul Confesiunile domnului Freejoy se transformă, cu fiecare revelație despre trecutul personajelor și fiecare mister clarificat, într-un gaslamp fantasy captivant, în care licărul umanului și bezna haosului ajung să se confrunte într-o ciocnire ce ar putea destabiliza nu numai un oraș sau o țară, ci o întreagă structură de multiversuri.
În lumea interdicțiilor spirituale din Deuxterre, zeii sau demonii există și se pot manifesta atâta timp cât oamenii continuă să creadă în ei și să îi venereze. Când muritorii încetează să mai creadă sau când credința lor se diminuează (fie și prin interdicții sociale sau legale), zeitățile își pierd treptat puterea, iar contactul lor cu omenirea slăbește. Această perspectivă metaforică provoacă reflecții despre influența culturii și a credințelor colective asupra realității noastre și subliniază cât de mult putem da formă lumii înconjurătoare prin chestiile în care alegem să credem.
Personajele romanului se confruntă cu experiențe sau evenimente inexplicabile ce subminează certitudinile lor despre mediul în care trăiesc. Ceea ce pare real poate fi doar o iluzie sau o mască pentru forțe înspăimântătoare care guvernează realitatea. Această nesiguranță le alimentează anxietatea, odată ce au trecut prin astfel de momente revelatoare.
Acelea ființe umane care, din diferite motive, forțează granițele realității, căutând cunoașterea profundă, ajung să descopere adevăruri insuportabile sau să înfrunte entități superioare sinistre. Actul autodistructiv de a accesa haosul înseamnă pierderea controlului asupra propriei existențe și oferirea ei unor spirite cosmice infinit mai puternice.
În paragrafele de deschidere ale fiecărei capitol al cărții și în interludii există o serie de confesiuni filosofice, mărturisiri intime ale modului în care protagoniștii percep lumea (cele mai multe aparținând lui Ruan Freejoy). Fiecare dintre ei are propria viziune asupra umanității și contribuie prin propria percepție la oglindirea realității, la fel cum cei doi scriitori au reușit să definească împreună un univers atât de complex.

Romanul caleidoscopic Confesiunile domnului Freejoy combină perfect elemente din multiple genuri literare, creând o experiență imersivă fascinantă și inovatoare. Cu intrigă detectivistică noir, aventură plină de acțiune și investigație criminalistică surprinzătoare, romanul captivează cititorul de la început până la sfârșit. Învăluirea în dark fantasy adaugă o dimensiune cosmică misterioasă, în timp ce ideile filozofice subtextuale deschid insondabile adâncimi narative, îndulcite anecdotic de referințe culturale subtile și șugubețe (pe care fanii literaturii clasice crime & mystery, ai lui H. P. Lovecraft sau Neil Gaiman le vor aprecia în mod special).
O carte extraordinară ce își absoarbe complet cititorii în universul ei coșmaresc rafinat, lăsând în minte imagini și personaje de neuitat!
O recomand cu entuziasm incandescent!


Eu, cand aud numele lui Andrei Mazilu, am o singura reactie: must read. Si cand Andreea Sterea se implica mai mult decat de obicei intr-o carte, intr-atat incat numele ii apare pe coperta in calitate de co-autor, senzatia se amplifica.
Evident, cartea se afla pe raft si asteapta momentul citirii, moment pe care nu il grabesc, ci il las sa vina de la sine, fluid si fascinant precum intregul univers de unde provine si in care se desfasoara nimeni altul decat domnul Freejoy in persoana.
Excelenta si entuziasmanta recenzie, asa cum ma si asteptam sa fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Ana! 🙂 Cand doi scriitori atat de buni colaboreaza la aparitia unui roman, acesta chiar devine un super-ultra-must-read! 😀 Lectura placuta! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru recomandare! Ar trebui să iau și eu cartea, chiar nu am citit nimic scris de Andrei Mazilu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Eva! 🙂 Sunt sigur ca te vor prinde imediat romanele universului sau fantasy. 🙂
ApreciazăApreciază