Librăria
Les Chats Noirs

de
Piergiorgio Pulixi

Editura Corint
Corint Fiction
Anul publicării în limba română: 2026
Titlul original: La libreria dei gatti neri (2023) 
Traducere: Cristina Gogianu
Număr de pagini: 226

Librăria Les Chats Noirs, romanul scriitorului italian Piergiorgio Pulixi, pornește ca o invitație greu de refuzat pentru cititorii care iubesc misterele. Avem o librărie specializată în romane polițiste, două pisici negre botezate Poirot și Miss Marple, un librar morocănos și un club de lectură ai cărui membri ajung să se implice într-o anchetă cât se poate de reală.

În colțurile umbrite ale orașului Cagliari, acolo unde lumina Mediteranei se strecoară printre străduțe înguste, iar pietrele vechi par să șoptească istorisiri uitate, autorul desfășoară o poveste familiară ca structură internaționalizată, dar încântător de neașteptată prin condimentarea locală.

Protagonistul acesteia, Marzio Montecristo, este un fost învățător, un om care știa să transforme lecțiile în aventuri pentru copii, până când un incident violent cu un părinte abuziv i-a schimbat cursul vieții.
Reinventat ca proprietar al librăriei Les Chats Noirs, specializată în literatură polițistă, Marzio aduce în pagină un farmec colțuros. Este un om cu multe asperități, lipsit de răbdare cu clienții care pocesc titlurile cărților, acid în sarcasm, dar purtând în el o afecțiune profundă pentru literatură și pentru inadaptații ce își găsesc refugiu în prăvălia lui. Cele două pisici negre, Miss Marple și Poirot, botezate în onoarea marilor figuri ale genului literar preferat, adaugă decorului o notă de șiretenie tăcută. Se strecoară printre rafturi ca niște gardieni muți, întruchipând amestecul de fantezie blândă și amenințare latentă al romanului.

Piergiorgio Pulixi populează acest sanctuar literar cu o galerie de personaje care ar putea descinde direct dintr-un volum detectivist clasic. Printre ele, Patricia, asistenta eritreeană a lui Marzio, a cărei răbdare blândă și intuiție culturală echilibrează perfect exteriorul ursuz al șefului ei. Ea-i temperează interacțiunile stângace cu clienții și păstrează discret librăria pe linia de plutire. Apoi apar Detectivii de marți din clubul de lectură ai cărui membri se transformă în anchetatori de conjunctură. Printre ei se numără un pensionar melancolic, un călugăr vioi cu gust pentru macabru, o octogenară obsedată de criminalii în serie și o tânără îmbrăcată în negru, a cărei estetică gotică ascunde o minte analitică foarte ascuțită. Grupul este ținut laolaltă de o președintă neoficială, o femeie cu energie, luciditate și autoritate calmă, care dă coerență acestui cerc pestriț de detectivi amatori, găzduiți de librărie.

Când un criminal cunoscut drept Asasinul cu clepsidră începe să terorizeze familiile din Cagliari, poliția ajunge să ceară ajutorul lui Marzio și al Detectivilor de marți. Ucigașul pătrunde în casele victimelor și le obligă să aleagă, cât se scurge nisipul dintr-o clepsidră, cine trăiește și cine moare, transformând timpul într-un instrument de tortură psihologică.

Inspectoarea de poliție Angela Dimase, prietena veche a lui Marzio și iubirea lui neîmpărtășită, face legătura între procedura oficială și deducțiile amatorilor. Crimele sunt brutale prin cruzimea lor psihologică, dar Pulixi tratează violența cu reținere, insistând mai puțin asupra detaliului sângeros și mai mult asupra dezastrului emoțional pe care îl lasă în urmă. Temele răzbunării, ale traumelor ascunse și ale banalității răului apar organic, fără discurs moralizator, dar cu impact puternic.

Romanul pulsează de ironie și umor, mai ales în interacțiunile lui Marzio cu acei clienți neajutorați care cer cartea aia scrisă de tipul acela, cu detectivul. Aceste momente destresează, fără să slăbească gravitatea investigării crimelor. Parcă se aude cadența sardă în dialoguri, acel amestec ritmat de italiană continentală și inflexiune locală care fixează povestea în spațiul ei regional. Orașul Cagliari devine el însuși personaj, cu cartierele istorice, piețele aglomerate și aerul sărat al mării, ce dau narațiunii o vitalitate mediteraneană care contrastează cu atmosfera sumbră creată de lanțul omorurilor.

Referințele la Christie, Poirot și Marple sunt integrate în materia poveștii, devenind parte din structura ei intimă. Membrii clubului de lectură descifrează intrigi cu fervoarea unor adevărați fanatici ai literaturii polițiste, aplicând logica epocii de aur asupra unor orori moderne. Pulixi evită pastişa și aduce formei clasice o relevanță contemporană, explorând izolarea în epoca digitală, demnitatea vârstnicilor, cicatricile abuzului domestic și puterea vindecătoare a comunității. Subintriga legată de Alzheimer, prezentă în familia unuia dintre personaje, este tratată cu tandrețe și realism, adăugând profunzime emoțională.

Marzio este un protagonist dificil, impulsiv, cu o rezervă afectivă care îl face cu atât mai interesant. Relația lui cu membrii clubului, de la participare reticentă la implicare autentică, oglindește parcursul cititorului în această lume. Există o emoție reală în dorul lui tăcut pentru Angela și în micile victorii ale unor oameni obișnuiți care se unesc împotriva unui rău ieșit din comun.

Misterul se construiește treptat, cu indicii presărate ca firimiturile printre aluzii literare. Cititorii cărora le place să dezlege enigma alături de personaje vor găsi aici multă satisfacție, iar rezolvarea capătă o greutate emoțională care depășește simpla ingeniozitate.

În multe privințe, Librăria Les Chats Noirs se simte ca o declarație de dragoste pentru librării și pentru cititori. Într-o epocă dominată de distragerea digitală și de marile lanțuri comerciale, această carte celebrează librăria independentă ca spațiu de refugiu, un loc în care poveștile apropie oamenii și pot deveni, uneori, o formă discretă de vindecare.

Scriitura lui Piergiorgio Pulixi curge cu o naturalețe elegantă, accesibilă și cultivată, presărată cu căldură sardă și erudiție literară. Se citește ca o conversație cu un povestitor talentat, unul care respectă inteligența cititorului și îl invită într-o lume reconfortantă și totodată plină de tensiune. Admiratorii misterelor comunitare ale lui Louise Penny sau ale celor din seria Clubul crimelor de joi a lui Richard Osman vor găsi aici spirite înrudite, cu suflet profund italian.

Librăria Les Chats Noirs este o pledoarie pentru farmecul durabil al poveștilor așezate în alte povești. Romanul amintește că, în mijlocul cruzimilor vieții, al alegerilor pe care nimeni nu ar trebui să fie obligat să le facă și al pierderilor care persistă, rămâne loc pentru curiozitate, camaraderie și magia discretă a unui raft bine aprovizionat.

La final, e deja puternic activată dorința de a-l reîntâlni pe Marzio, alături de companionii săi felini, în aventurile următoare.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.

Puteți citi alte opinii despre carte, pe paginile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Fata Cu Cartea
Cărți Blog

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii