“…nu un oraș, ci leșul unuia…”
.
Elantris
de Brandon Sanderson
.
Editura Paladin
Colecție: Fantasy Masters
Anul apariției: 2016
Categoria: SF & Fantasy
Titlul original: Elantris (2005)
Traducător: Iulia Dromereschi
Număr de pagini: 736
Achiziționabil pe Libris.ro
.
Elantris era un grandios oraș magic, scăldat în frumusețe, putere și strălucire. Zidurile sale se înălțau la dimensiuni magnifice, cuprinzând între ele minunății nemaivăzute, care asigurau o viață confortabilă pe cuprinsul cetății și ce funcționau în moduri pe care nimeni din afara orașului nu le putea înțelege. Noaptea, întreaga citadelă licărea și lumina asemenea unui foc argintiu uriaș.
Locuitori ai lui puteau deveni orice oameni din zonă, prin binecuvântarea Shaod-ului, cum se numea Transformarea. Aceasta se petrecea la întâmplare, de obicei după căderea serii, și lua indivizi din toate categoriile sociale sau orice vârstă, fericiții aleși părăsindu-și vechea viață și începând una nouă, mutându-se în Elantris.
Trupurile li se transformau, căpătând forță, viteză și intuiție extraordinare. Deveneau aproape nemuritori, orice rană vindecându-li-se foarte repede, iar aparența fizică li se modifica, părul devenindu-le de un alb strălucitor, iar pielea de un argintiu aproape metalic. Oameni de pretutindeni veneau la elantrieni pentru vindecare, hrană și înțelepciune, venerându-i ca pe niște zei. Însuși orașul a primit renumele popular de Orașul Zeilor.
Dar toate acestea se termină brusc, când un misterios eveniment cataclismic, intrat în memoria colectivă ca Reod, preschimbă tot ce era binecuvântare în blestem. Elantrienii devin morți vii cărora nu le mai bate inima, dar continuă să-și târască trupurile măcinate de boală pe străzile orașului. Le cade părul, le apar pete întunecate pe piele, corpurile lor nu se mai vindecă și ajung să suporte o durere neîntreruptă, pentru orice mică rană acumulată. Ei nu mai au nevoie să mănânce, dar simt durerea agonizantă a foamei permanente, dacă nu o fac. Nu pot nici muri, nici trăi normal astfel afectați, deși mintea le-a rămas încă aceeași. Cei care ajung să suporte prea multă suferință își pierd totuși până la urmă complet rațiunea, ajungând într-o stare de transă chinuitoare. Considerați blestemați, sunt măcelăriți de foștii adoratori și servitori, iar cei nou atinși de Shaod, sunt categorisiți și ei ca loviți de blestem și închiși în uriașa arie de izolare care a devenit vechiul oraș Elantris.
La fel ca locuitorii săi, și cetatea, odinioară cea dintâi splendoare a lumii, începe să se degradeze, să se înnegrească și să se acopere cu o mâzgă a decăderii, ce pare să se fi format din defectarea sau coruperea sistemului de magie folosit până atunci.
La zece ani de la prăbușirea civilizației Elantrisului, lângă zidurile sale încă imense și impunătoare, s-a stabilizat, după zbateri revoluționare, o tagmă negustoreasco-nobiliară conducătoare a regatului Arelon, în capitala sa, numită Kae, chiar lipită de fostul Oraș al Zeilor, în umbra măreției elantriene.
Din această perioadă temporală începe acțiunea romanului, văzută prin perspectiva alternativă a trei personaje, viziunii fiecăruia dedicându-i-se câte un capitol, până în momentele când șuvoiul narativ le aduce în același vârtej împletitor de destine și clarificator de mistere.
Raoden, prințul Arelonului, se trezește într-o zi purtând pe frumosu-i chip, semnele Shaod-ului, ce altădată l-ar fi adus în pragul divinității, dar acum îl transformă într-o creatură monstruoasă care trebuie izolată în orașul blestemat. Un principe luminat, văzut de cei care doreau o evoluție a stării din regat ca o speranță, odată ce-și va înlocui tatăl, regele-neguțător sinistru de mercantil, Iadon; Raoden încearcă să își valorifice calitățile și educația de lider, pentru a îmbunătăți viața în decăzutul Elantris. Face eforturi să determine locuitorii cvasi-comatoși ai acestuia să se concentreze pe muncă și pe micile realizări de moment în obținerea unui trai mai bun, în loc să se lase pradă durerii distrugătoare de minți. De asemenea, pregătește o tactică pentru a destructura bandele de jefuitori, ce s-au format de-a lungul timpului în anarhia izolării elantriene și atacau noii veniți pentru a fura ofrandele tradiționale sau rezerva de merinde.
Sarene este prințesa din Teod, promisa-soție a lui Raoden (căsătorie încheiată din motive politice, dar nu numai). Ea sosește în Arelon doar pentru a i se spune că viitorul său soț este mort și îi revine rolul de văduvă încă înainte de fi măritată, legată contractual de un regat și de o familie care nu manifestă față de ea decât, în cel mai bun caz, un dispreț condescendent.
Prințesa Teodului și, de-acum, a Arelonului, are suspiciunile ei în privința morții lui Raoden atât de tânăr (închiderea lui în Elantris făcându-se în mare taină), crezând că poate a fost ucis fiindcă nu era de acord cu politica tatălui său. În interesul regatului de baștină, dar și în memoria fostului-viitor soț, cu care discutase prin Seoni (sfere magice zburătoare funcționând ca un fel de computere sau videofoane mobile – afectate și ele majoritatea de boala Elantrisului – ce le defecta/înnebunea), pe care îl aprecia și aproape îl îndrăgea deja, Sarene se implică în politica locală, încercând să consolideze regatul, să amelioreze starea țărănimii și să crească forța societății de a rezista unei eventuale invazii inamice, pericol de care se temea și tatăl ei, regele Teodului, și în așteptarea căreia întărise această alianță între ultimele două state necuprinse în imperiul religios Shu-Dereth.
Hrathen este tocmai un Derethi gyorn, un înalt sacerdot al aceste religii expansioniste. El ajunge în Arelon cu obiectivul secret, dar ultimativ, de a converti în trei luni locuitorii săi la doctrina sfântă, pentru a evita astfel invazia armată decisă deja de Wyrn (un fel de Papă al credinței Shu-Dereth). Pentru această misiune (ce nici măcar nu pare imposibilă, fiindcă tocmai a executat cu succes una identică în alt regat) Hrathen va recurge la tot felul de promisiuni de recompense post-convertire și va activa comploturi și uneltiri pentru înscăunarea pe tron a unui nobil localnic convertit, în locul regelui care a refuzat să accepte unica religie.
S-ar putea ca aceste capitole care conțin activitățile propagandistice ale gyorn-ului și perspectiva sa asupra evenimentelor, să nu pară la fel de interesante precum acele dedicate prințului și prințesei, ele fiind, de altfel, mereu vizibil mai scurte, dar au o mare importanță pentru ansamblul acțiunii și cred că personajul Hrathen este cel mai complex dintre toate ale romanului. Dorința sa de ordine și disciplină îl fac un fidel preot Shu-Dereth, la fel cum îl determină să disprețuiască fanatismul descreierat, chiar și când acesta-i poate servi. Decizia de a anatemiza elantrienii, ca demoni blestemați ce pot încă face rău, va deveni o armă cu două tăișuri, pe care încearcă să o folosească pentru scopul lui, autoperceput pozitiv, acela de a salva un întreg regat de la invazia războinică ce ar face nenumărate victime, în vederea obținerii aceluiași rezultat final: convertirea.
Astfel, avem trei POV-uri alternante care completează tabloul general. Prin ochii lui Raoden putem privi spre ceea ce a mai rămas din Elantris și să descoperim treptat ce s-a întâmplat cu adevărat când orașul a colapsat. Sarene, având un înnăscut talent manipulator, se implică în toate jocurile politice de putere ale Arelonului, regat condus ezitant de un rege incapabil să-i înțeleagă resorturile necomerciale și de o nobilime care urmărește doar profitul. Hrathen are rolul unui tip de antagonist anihilator de civilizații, ce nu se consideră astfel, având motivații și justificări în convertirea voluntară a unei populații, pentru a i se salva viața, și în logica existențială și ordinea impuse de religia sa.
Esența romanului e însă formată din raportarea pe care fiecare dintre cele trei personaje principale o are la Elantris, mai mult decât la Kae, capitala Arelonului, pentru care se dă lupta directă. Fiindcă, oricât de disperată ar fi situația de la baza zidurilor megalitice, ea mereu poate fi întoarsă, atâta vreme cât există o speranță magică zăcând între ele. Convingerea că Elantris-ul a murit pentru totdeauna, putând însemna și autocondamnarea la o rezistență sinucigașă în fața inevitabilului.
Elantris este primul roman publicat, chiar dacă nu și primul scris, de Brandon Sanderson. Imaginația lui asociativă extraordinară se manifestă exuberant, ca întotdeauna, prin sistemul magic în jurul căruia își structurează perfect worldbuilding-ul. Dar – cât de original! – magia nu constituie un avantaj, ca în mai toate creațiile cu elemente fantastice, ci o crâncenă limitare și o posibilă amenințare – pe care toți vor să o folosească doar argumentativ, nimeni nemaicrezând cu adevărat în trezirea ei.
Reinterpretare a mitului istorico-legendar al pierdutei Atlantida, văzută ca apogeu de cultură, civilizație și tehnologie enigmatică. Un roman fantasy minunat ce-și desfășoară intrigile, manevrele politice, comploturile de Curte, confruntările de stradă, strategiile de convertire religioasă și atacurile armate, printre vestigii fabuloase, în cartiere comerciale, camere umbrite din temple și strălucitoare încăperi palatine regale, ca într-o partidă letală de șah rapid, în care jucătorii se află sub presiunea imensă a timpului, nu își cunosc decât vag adversarul și nu au nicio siguranță că totul nu se va încheia brusc din cauza unui cataclism major care le va răsturna tabla de joc, devenită instabilă și inutilă.
Elantris nu are deocamdată continuări, deși ne sunt promise (și pe Sanderson te poți baza că duce grabnic la îndeplinire tot ce făgăduiește), are însă două nuvelete ce se petrec în același univers, The Hope of Elantris și The Emperor’s Soul / Sufletul Împăratului, ultima tradusă deja la noi de aceeași editura Paladin și copertată la fel de zdravăn și de frumos ca și celelalte editări din colecția fantasy, deși, fiind mai scurtă, e mult mai subțirică.
Dacă doriți să citiți și altceva în stilul acestei cărți, odată ce-ați terminat-o, pot recomanda doar alte romane ale aceluiași Brandon Sanderson. Cele din la fel de acaparatoarele cicluri: Calea Regilor (Editura Paladin) și Născuți din Ceață (Editura Trei).
.
.
Puteți comanda romanul Elantris de Brandon Sanderson pe site-ul librariei online Libris la cel mai fain preț.
Pare o poveste tare faina si complexa din ceea ce ne-ai povestit aici. Si pozele pe care le-ai ales sunt superbe. Felicitări,Marius !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Vero! 🙂 Culmea e ca nu am povestit decat despre premisele povestii si un pic despre personaje. E un basm pentru adulti imeeens!!! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca intotdeauna reusesti sa-mi trezesti interesul🙂🙂🙂! Foarte frumos si detaliat! Felicitari!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Nicole! 🙂 Fantasy-ul este basm scos din lumea copilariei si impregnat cu realism si romantism. Numai buna o carte de gen in sezonul asta de poveste si al povestilor. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nu prea am reusit sa citesc in perioada asta. Am de terminat Avocatul rebel 🙂🙂🙂.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asteptam recenzie pentru Avocatul, da? 🙂 Nu prea am dat peste carti rele ale lui Grisham, dar unele sunt mai bune decat altele si chiar sunt curios asta din care morman face parte. Cel cu foarte bune sau cel cu doar bune. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sper ca azi termin si maine sa scriu 😋, numai sa am inspiratie. 🙂🙂🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-a plăcut enorm Elantris și Sanderson a escaladat rapid pe lista autorilor mei favoriți! Moș Crăciun mi-a făcut o mare bucurie și mi-a adus un set maaare cu seria Născuți din ceață. Sper să fie la fel de captivantă ca și tot ce am citit în rest de la el.
Grozavă recenzie!! 🙂 Sărbători frumoase!!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Multumesc mult! 🙂 Si eu am luat setul ala de la Editura Trei. 😀 Arata mai bine chiar decat cel in engleza, pe care l-am vazut in librarie. Dupa gustul meu, primul volum al seriei e absolut perfect! 🙂 Sarbatori fericite si delectare maxima cu setul-comoara! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sanderson este preferatul meu. Elantris, alaturi de toate celelalte opere ale lui mi-a placut enorm, mai ales pentru un roman de debut este foarte bun. Il recomand oricarui iubitor de fantasy.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ana, la tine inca mai are de trecut testul Abercrombie, dar si asa nu are cum sa nu ramana in topul absolut. 😀 Eu nu ma las pana nu-i fac recenzii la toate cartile traduse in limba romana. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abercrombie este de mult timp pe lista mea, desi mai are putin de asteptat. Pana una-alta, astept acum cu nerabdare sa citesc Oathbringer. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu astept traducerile, dar si asa am o lista bogata. 😛 A aparut la Trei un nou volum din Nascuti din ceata, ce se petrece la ceva timp dupa celelalte. Vreau sa vad cum e si Steelheart si seria care incepe cu el. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Anul 2018 îmi va face si mie cunoștința cu acest autor! Îmi place foarte mult recenzia, se pare ca voi avea parte de o lectura aparte. Mersi mult Ana pentru atenționare. Marius, felicitări pentru o recenzie frumoasa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci, Geo! 🙂 De abia astept sa iti citesc impresiile! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ador basmele… mai ales când ele au dimensiunile unui fantasy bine realizat. Nu am citit celelalte titluri ale autorului, dar – după cum ai descris stilul său – sunt foarte curioasă să citesc! Felicitări pentru recenzie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Ro! 🙂 Sunt sigur ca te va fermeca si pe tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Imi place mult prea mult recenzia, atrage de-a dreptul, complexa si totusi suficient de compacta cat sa te lase sa iti imaginezi ce se petrece in carte. Sa imi fie rusine ca nu am citit decat un volum scris de Sanderson :)) Felicitari pentru prezentare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci fain! 😀 El chiar e unul dintre putinii autori de la care poti citi orice a scris, cu siguranta ca vei aprecia la fel de mult! 🙂
ApreciazăApreciază