Familia Romanov

Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale

.

de
Candace Fleming

.

Editura Art
Colecția Sapiens
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: The Family Romanov: Murder, Rebellion, and the Fall of Imperial Russia (2014)
Traducere: Gabriel Tudor
Număr de pagini: 312

.

Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale 
este un volum de istorie romanțată care urmărește destinul membrilor familiei țarului Nicolae al II-lea al Rusiei – ultimii Romanovi.

Autoarea Candace Fleming găsește un ton absolut acaparator pentru cartea ei de non-ficțiune, reușește să-și captiveze cititorii prin modul de a povesti, dar și de a oferi citate savuroase din jurnale intime, scrisori personale sau publicații ale vremii.

Conducătorul Rusiei imperiale era numit împărat sau țar (cuvânt derivat de la anticul Cezar, la fel ca alte denumiri similare din Europa, cum ar fi Keiser ori crai).
Soția sa era împărăteasa sau țarina, iar moștenitorul, țarevici.
Celorlalți copii li se acorda rangul de Mare Duce sau Mare Ducesă, rang ce se transmitea numai o generație, urmașii mai îndepărtați devenind doar prinți.
Astfel, un Mare Duce era mai important în rang decât un prinț, la Curtea Țaristă.

În 1903, anul de la care începe povestea bio-monografică a cărții, familia Romanov domnea de aproape 300 de ani peste Imperiul Rus.
Dinastia de origine germanică, mereu revitalizată cu sânge proaspăt din familii princiare prusace sau germane, asemeni marii nobilimi rusești belaya kost (de os alb sau sânge albastru – cum sună metafora echivalentă europeană), nu utiliza aproape niciodată limba rusă, cosiderată una inferioară, a oamenilor needucați, dar poza, din palate de o opulență incredibilă, în rolul de protectoare părintească a națiunii, respectând tradițiile ortodoxe și luându-și nume cu sonoritate locală.

Țarul Nicolae al II-lea avea 130 de milioane de supuși, posedând a șasea parte din tărâmul uscat al planetei, un teritoriu atât de vast, încât, atunci când noaptea se lăsa peste marginea apuseană a imperiului său, la frontierele estice răsărea soarele.
Era cel mai bogat monarh din lume, deținea 30 de palate, domenii în Finlanda, Polonia și Crimeea (toate aceste regiuni făcând pe atunci parte din Imperiul Rus), milioane de hectare de terenuri agricole, mine de aur și argint, păduri și exploatări de petrol.
Colecția familială de opere de artă și bijuterii avea o valoare inestimabilă.

Înainte însă de a fi țar, Nicolae a fost un băiețel scund, retras, dominat de personalitatea gigantului și autoritarului său tată, căruia i-a urmat la tron după moartea lui neașteptată.
Nu a fost niciodată pregătit special pentru a-și exercita funcția de durul său părinte, care a menținut autocrația imperială cu mână de fier.

Într-o autocrație, o singură persoană – în acest caz țarul – deținea puterea absolută.
Romanovii pretindeau că Dumnezeu le-a dat această putere și i-a ales să conducă. Ca reprezentant al Domnului pe pământ, susțineau ei, împăratul trebuie lăsat să guverneze țara după propriile idei privind dreptatea și datoria.
Toată puterea politică era concentrată în mâinile țarului. Spre deosebire de majoritatea celorlalte națiuni, Rusia nu avea Constituție, Parlament, Curte de Apel sau Curte Supremă, care să limiteze juridic deciziile împăratului. Acesta era obligat doar de tradiție să se spună învățăturilor Bisericii Ortodoxe Ruse (al cărui cap era) și să urmeze corect legile succesiunii la tron.

Viitoarea împărăteasă Alexandra Feodorovna Romanova s-a născut prințesă germană, cu numele Alix de Hessa-Darmstadt.
Așa cum stau mărturie jurnalele lui Nicolae, acesta a făcut o pasiune pentru ea încă de la prima întâlnire.
Căsătoria lor a fost una din dragoste și blândul Nicky mereu a urmat sfaturile soției sale iubite, cu o fire mult mai decisă.

Luterană pioasă, țarina a îmbrățișat cu convingere, după convertirea obligatorie, credința ortodoxă, cu toate superstițiile, speranța în miracole și misticismul său.

Faptul că nu a născut decât foarte târziu un fiu, la început aducând pe lume numai fete, și că atunci când în sfârșit moștenitorul s-a născut, s-a dovedit a fi foarte bolnăvicios, i-a sporit înclinarea de a acorda încredere făcătorilor de minuni, sihaștrilor, prezicătorilor și călugărilor rătăcitori, care a dus-o până înspre fatidica apropiere spirituală de șarlatanul Rasputin.

Fiecare capitol dedicat Romanovilor, din cartea Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale, este însoțit de o descriere a vieții mizere a oamenilor de rând din imperiu.
Dincolo de porțile palatului, țăranii, muncitorii și chiar membrii de mâna a doua ai vastei rețele administrative sau ai clerului se zbăteau într-o sărăcie cruntă.
Țăranii își lucrau pământul în condiții înrobitoare, neavând nici paturi în care să doarmă, în izbele lor existând doar niște bănci pe care ședeau sau se culcau învelindu-se cu propriile haine.
Muncitorimea în formare – simpli meșteșugari lăsând tot mai mult locul producției industriale – robotea câte 19 ore pe zi. Pentru oamenii prinși în mașinăria distrugătoare de vieți nu se întrevedea nicio speranță la o existență mai bună.
Tâlharii periculoși și prostituatele care umpleau străzile erau, de fapt, foști tineri de la țară, odată nevinovați, care au migrat spre marile orașe și nu au reușit să-și găsească un rost.

Modalitatea aceasta duală de narare te face să urmărești ca pe o coliziune inevitabilă ciocnirea dintre cele două lumi.
Culmea e că nici nu poți ține cu cineva. Pe de o parte există aversiunea viscerală față de ce știi că va urma, demența bolșevică, mai târziu comunistă, pe de altă parte, realizezi că populația aceea oropsită chiar nu o mai putea duce astfel.
Soluțiile de mijloc ar fi putut fi adoptate numai în timp și deja nimeni nu mai avea răbdare, era vremea extremelor.

Episoadele de revolte locale, izbucnirea Primului Război Mondial, în care Rusia a suferit crâncene înfrângeri, și deteriorarea imaginii familiei Țarului, toate au realizat furtuna perfectă care a distrus definitiv dinastia conducătoare, odată cu acapararea puterii de către revoluționari.

Observam la începutul articolului că un punct forte al cărții sunt citatele foarte bine selectate din mărturii ale vremii, păstrate în toată genuinitatea lor.

Unul dintre ele este din jurnalul reginei Maria a României, care remarca despre țarina Alexandra:

„Când zâmbea, zâmbea forțat, de parcă ar fi făcut o concesie.”

O atitudine care a îndepărtat-o pe împărăteasă de popor, deși există mărturii că în momentele neoficiale era o mamă iubitoare, chiar jucăușă, și o soție afectuoasă.

Informațiile oferite în acest volum de istorie romanțată sunt atât de interesante și de clar structurate, încât, pur și simplu, sorbi textul său. Este ilustrat cu fotografii document, dar nu ai senzația că urmărești un reportaj documentar, parcurgându-l, ci că asculți o poveste fascinantă despre mărirea și decăderea unui împărat cu suflet blând, dar naiv și tot mai antipatizat de supușii săi.

Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale 
este o carte care poate fi citită atât de liceenii ce de abia descoperă – prezentată detaliat – epoca imperială rusă de dinainte de revoluție, cât și de pasionații de istorie, pentru modul original, inedit documentat, în care este ea oglindită.

.

.

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii
ART