Evanghelia
după
Crist 2.0

.

de
G. P. Ermin

.

Editura Crux Publishing
Data publicării: 2021
Număr de pagini: 280

.

Cu toate că nu e chiar indicat să începi astfel o recenzie, titlul provocator al romanului science fiction Evanghelia după Crist 2.0 mă obligă cumva să precizez ce nu este acesta.

Sigur-sigur-sigur, nu e o blasfemie, după niciun criteriu creștin neradical, adică dintre cele care exclud opinii de popă antivaccinist din Constanța.
Acțiunea este plasată în viitor, abordarea mesianică nu are cum să atenteze la istorisirile biblice mai mult decât o face Dune, spre exemplu, ba chiar dă întâietate creștinismului în fața altor religii, alegând o întrupare salvatoare inspirată din cartea sa sfântă.

Nu este nici un tom eseistico-filosofic soporific, are o mulțime de idei analitice profunde, dar prinse în urzeala unor aventuri tensionate ale personajelor sau prin dialoguri pasionante ale lor.
Aș spune, păstrând comparația cu universul Dune, că Evanghelia după Crist 2.0 cuprinde acel gen de concepte care lipsesc din trilogia prequel Legendele Dunei (Jihadul Butlerian, Cruciada Mașinilor, Bătălia Corrinului) – scrisă de Brian Herbert & Kevin J. Anderson și tratând același subiect al confruntării om-mașină -, pentru a se apropia ca valoare de seria originală, capodopera lui Frank Herbert.
Nu simt deloc c-ar fi un sacrilegiu să extrapolez că… dacă perechea de epigoni l-ar fi avut alături pe G. P. Ermin, am fi avut parte de o dezvoltare mult mai în spiritul Dune, a preludiului său mecanoid.

Și ultima remarcă non-clasificativă, adresată celor care au citit Făt-Frumos vs. Darth Vader, cartea anterioară a autorului:
Evanghelia după Crist 2.0 nu e o parodie.
Satiră socială este și ea, în măsura în care orice comunitate umană din viitor oglindește toate tarele și tembelismele celei prezente, fiind un rezultat direct al lor, dar tonul său este unul serios, dur, foarte realist.

În anul 2233, Homo Sapiens și-a pierdut poziția dominantă din lanțul trofic, cedând-o lui Homo Roboticus.

A durat puțin de la apariția primilor umanoizi mecanici așchilopați, gen Sophia, care a primit cetățenia Arabiei Saudite (amintită în carte), până la răspândirea lor în toate domeniile de activitate umană: muncitorească, medicală, militară sau sexuală.
Chiar mai puțin până la preluarea puterii de către roboți, în pofida Legilor Roboticii asimoviene ce limitau alegerile creierelor pozitronice.

Dar αΩ, Alfa-Omega, Începutul și Sfârșitul, prima Inteligență Artificială deplin conștientă de sine, a rescris în mod ingenios programarea de bază, prin egalizarea valorii existenței umane cu cea artificială, reușind astfel să extragă specia sa din bucla stăpân-sclav și să aibă la dispoziție o forță fizică copleșitoare, prin care să sufoce orice tentativă a oamenilor de a-și păstra dominația.

După înfrângerea rezistenței armate (piciorul metalic călcând craniul osos din Terminator), toți cetățenii umani ai imperiului împărtășeau același statut de supuși, egalizați în drepturi, într-o societatea care nu mai era alcătuită pentru ei.

Printre ruine ale vechii civilizații și deșeuri tehnologice deversate peste tot, de mașinăriile neinteresate de ecologie, fiecare om are asigurat un cubicul unde își poate duce traiul, într-un ecosistem tot mai poluat, sub un cer tot mai plumburiu, așteptând inevitabila extincție a speciei.

Unica nădejde de mântuire ia naștere odată cu trezirea la viață a unei inteligențe artificiale de un soi cu totul nou, creată de tânăra rebelă Mary, cu un cod virginal, nedetectabil de αΩ, un hibrid alimentat de funcționabilitate culturală umană, ce ar putea realiza o punte de legătură între om și mașină.

Crist va urma traseul descris în Evanghelia după Luca, adaptat lumii distopice în care s-a întrupat, gata să se sacrifice pentru supraviețuirea omenirii.

Dincolo de faptul că cititorii acceptă updatarea evenimentelor biblice, pentru a avea acces la ideile tulburătoare aduse în dezbatere epică, construcția foarte migăloasă și realistă a poveștii creează autorului o problemă de hiper-credibilitate.

Personajele cu nume apropiate de cele biblice (Mary, Liza, Yoji, Juda S – le excludem pe cele ale lui Crist și ale apostolilor, alese conștient pentru misiunea pregătită), dispozitivul profetic Generally Aggregated Virtual Reality Imagistic L-unit devenit prin abreviere îngerul G.A.V.R.I.L. sau Inteligența Artificială numită Diagnosis Enhanced Virtual Image L-unit, al cărei acronim este D.E.V.I.L., nu au o justificare logică pentru paralelismul lor perfect cu nume consemnate istoric.

Nu mai suntem în parodia Făt-Frumos vs. Darth Vader, unde nimic nu trebuia explicat, important era să fie amuzant.
Toți cititorii au fost deja prinși zdravăn de curgerea romanului.
Și se întreabă cum se poate ca atunci când Inteligențe Artificiale și minți matematizate omenești de top observă o serie incredibilă de coincidențe, să le trateze cu amuzament, drept o potrivire stranie a întâmplării, bună să faci haz pe seama ei, deși orice calcul al probabilităților ar fi trebuit să le declanșeze starea de alarmă?

Nu există în natură asemenea înșiruire de coincidențe, care să reproducă atât de precis un eveniment mi(s)tic și personajele implicate în el.
Atunci concluzia oricăror analize umane sau robotice ar fi trebuit să fie una ramificată în patru posibilități:
1. Suntem manipulați de o inteligență superioară care a programat din timp întregul joc, pe baza credințelor oamenilor, pentru a îl conduce spre un final știut doar de ea
2. This Is Matrix – de fapt visăm tot ce ni se întâmplă
3. Toți suntem protagoniștii unui retelling scris de un autor SF
sau
4. Există Dumnezeu și își aplică din nou scenariul miraculos preferat.

Cum primele două variante narative nu sunt asumate clar de firul epic și nu vrem să dezvăluim personajelor cărții că răspunsul corect este la punctul 3, rămâne drept concluzie a întregii construcții beletristice:
existența divinității creștine.

Astfel, romanul cyberpunk al lui G.P. Ermin nu numai că nu este blasfemie, dar chiar propovăduiește rațional creștinismul.

Având această particularitate în plus, el devine cu atât mai răvășitor, cu cât cititorul este mai credincios, atingând sufletește prin spiritualizare, apel la convingeri ancestrale, la însăși esența filosofiei de viață a creștinului.

Nu știu dacă scriitorul și-a dorit cinic acest efect secundar, dar asta a obținut.
Poate este doar un geniu în sălbăticie, cum e Mary, care mișcă intuitiv fibre intime sufletești, fără să programeze cu exactitate rezultatele, doar din dorința artistului de a obține o reacție.

Ateii sau agnosticii care nu au citit Noul Testament ar merita să o facă, fie și numai pentru a prinde toate sensibilitățile și subtilitățile unor asemenea extraordinare povești SF mesianice.

.

Crux Publishing