The
Expanse

Trezirea Leviatanului

Războiul lui Caliban

Poarta lui Abaddon

 de 
James S. A. Corey

Editura Paladin

 

Daniel Abraham și Ty Franck, primul, un autor foarte bun de fantasy, al doilea, cunoscut drept valoros colaborator al lui George Martin, și-au unit forțele creative sub pseudonimul James S.A. Corey, pentru a da viață unei grandioase space-opera în care toate elementele literaturii clasice SF și ale romanului polițist noir sunt mixate într-o compoziție perfectă de acțiune, suspans, mister și speculație științifică.

The Expanse este denumirea ciclului literar în original, titlu preluat și de ecranizare, un serial foarte apreciat de fanii literaturii științifico-fantastice.

La noi au fost traduse – deocamdată – trei volume, în ediții hardcover, la
Editura Paladin:

1. Leviathan Wakes (2011)
Trezirea Leviatanului
2. Caliban’s War (2012)
Războiul lui Caliban
3. Abaddon’s Gate (2013)
Poarta lui Abaddon
4. Cibola Burn (2014)
5. Nemesis Games (2015)
6. Babylon’s Ashes (2016)
7. Persepolis Rising (2017)
8. Tiamat’s Wrath (2019)
9. Leviathan Falls (2021)

Povestea seriei este ambientantă într-un viitor în care umanitatea a colonizat o mare parte din Sistemul Solar.
Se pregătește și drumul spre stele, dar el urmează să se desfășoare în generații, pentru că tehnologia existentă în proiecția imaginată de duo-ul Corey este una bazată pe speculații și updatări a ce avem și cunoaștem deja, lipsesc călătoriile super-luminice, găurile de vierme sau teleportările, apar doar realizări logic progresive ale omenirii, înfăptuite în ritmul celor din prezent.

Dar chiar și limitate de realism si fizica newtoniană, ele par remarcabile.

Descrierea coloniilor lasă o impresie extraordinară, mai intens percepută tocmai pentru că felul acesta de evoluție a civilizației este foarte probabil.
Pentru cititorul de science fiction, posibilitatea de a vizualiza minuțios viitoruri apropiate credibile este un deliciu în sine.

Terra, guvernată de Națiunile Unite, și Marte, organizată sub formă de republică planetară congresională, se comportă ca super-puteri în competiție, impunându-și dubla hegemonie asupra coloniilor mai mici, inclusiv a celor câteva zeci de milioane de cetățeni din Centura de Asteroizi – localizată între orbitele planetelor Marte și Jupiter.

Centurienii, al căror corp s-a alungit din cauza adaptării osaturii și musculaturii într-un mediu cu gravitație scăzută, deosebindu-se acum fizic de restul omenirii, sunt majoritatea muncitori ce furnizează întregului sistem solar resursele naturale, dar au ajuns marginalizați și lipsiți de multe dintre drepturile pe care planetarii le au.

Alianța Planetelor Externe (APE), o rețea organizată de grupuri extremiste, încearcă să combată violent exploatarea Centurii de către Interni, în schimb aceștia o cataloghează drept organizație teroristă.

Trezirea Leviatanului
începe ca un film din seria Alien, aceeași atmosferă sinistră a spațiului străbătut de imense cargouri industriale, trimise de marile companii după resurse, și a SOS-urilor expediate de echipaje masacrate oribil și inexplicabil.

 Astronava de transport Canterbury (numită familiar Cant de către navigatorii spațiali) aprovizionează cu imense blocuri de gheață coloniile de pe ruta dintre Inelele lui Saturn și Stația de pe Ceres, când primește o solicitare de ajutor.
Un apel SOS nu poate fi ignorat în profunzimea spațiului, nici moral, nici legal, pentru că ajutorul acordat altor oameni în ostilitatea cosmică este considerat, de către toți legiuitorii, esențial pentru reușita societăților nou formate.

Mai de voie, mai de nevoie, cinci membri ai echipajului sunt desemnați să investigheze proveniența semnalului.
Vicecomandantul ofex James „Jim” Holden – fost ofițer în Flota Pământului, inginerul-șef – centuriana Naomi Nagata, pilotul Alex Kamal – veteran al Marinei Marțiene, mecanicul Amos Burton și medicul Shed Garvey.
Într-o navetă mai mică și mai mobilă, ei cercetează cargobotul abandonat Scopuli, dar în nava cosmică părăsită nu găsesc nicio urmă a echipajului, doar un dispozitiv activat pentru a transmite semnalul de urgență.

Temându-se să nu le fi fost întinsă o capcană de către pirați, ridică dispozitivul, care se dovedește a fi de origine marțiană, și alarmează echipajul navei-mamă, dând să se întoarcă pe Cant cât mai repede, dar…

Pe Stația Ceres, detectivul centurian Josephus „Joe” Miller, încadrat în forțele de poliție Star Helix Security, care asigura ordinea locală, primește misiunea să o caute pe Juliette „Julie” Andromeda Mao, fiica activistă APE a bogatului magnat Jules-Pierre Mao, și să o expedieze familiei sale pe Lună, chiar împotriva voinței sale.

Când informația că Julie era la bordul lui Scopuli, nava găsită părăsită de Canterbury, este obținută de detectiv, deja grave evenimente au început să se precipite, în avalanșa declanșată chiar de acest episod…

Oricât de tentat aș fi, nu pot să povestesc mai mult despre ce se întâmplă efectiv în roman, dacă nu vreau să-i amputez din farmec, pentru că revelațiile astea ce te izbesc din senin, dau cea mai mare parte din atracția sa hipnotică, ce te ține din șoc în șoc.

Ideea e că întregul echilibru politic al răsfirării spațiale umane aproape utopice începe brusc să se destrame și o voință cumplit de malefică se simte în spatele acestei escaladări a conflictelor între planete și colonii.

Incidentele ce se înmulțesc, ajungând să curgă în cascadă și să aducă omenirea în pragul unui război generalizat, sunt prezentate alternativ, din perspectiva lui Holden și Miller, în capitole ce le poartă numele, scrise la persoana a treia, dar cu introspecții ca de preluări directe din mintea protagoniștilor.
Cea mai savuroasă parte a romanului mi s-a părut însă tocmai cea în care cele două personaje principale ajung să acționeze împreună și viziunile lor devin aproape complementare.

Alchimia dintre acești doi eroi de circumstanță este excelent construită, pe baza principiului:
contrariile se atrag.

Pământeanul Holden este un idealist impulsiv, gata mereu să își strige adevărul în gura mare, cu riscul de a părea ingenuu și a-i fi folosite afirmațiile în planuri mult mai complicate, unde se miza pe previzibilitatea reacțiilor sale.
Leal până la sacrificiu față de echipajul lui, mereu încercând să fie corect și principial, se autoidentifică drept un adevărat Don Quijote al spațiului, nu degeaba numindu-și noua navă Rosinanta.

Centurianul Miller este în schimb cinic, pragmatic, învățat ca mai întâi de toate să-și asigure supraviețuirea, din lumea formării sale – cartierele de borte ale Centurii.
E adeptul teoriei „scopul scuză mijloacele”, însăși activitatea lui de împărțire oficială a dreptății stă sub semnul lozincii:
“Ceres nu are legi. Are numai poliție.”

Curios că în dragoste, caracterele celor două personaje sunt total inversate.
Miller e idealistul care încearcă să își anestezieze în beții sentimentele pentru fosta iubită și se poate îndrăgosti de fata dispărută, fără că ea măcar să știe de existența lui.
Iar Holden, deși încearcă să își mențină principialismul, căutând să dezvolte și legături profunde în toate relațiile sale, nu face de fapt decât să rănească multele femei ce-i trec prin viață și care, realiste, încercau să țină totul la un anumit nivel de neimplicare. Confuzia sentimentală pe care o stârnește devenind dureroasă odată cu inevitabilele despărțiri, dar el tot nu-și slăbește presiunile până obține măcar prietenii post-relație.
Un bad boy romantic și un Don Juan amical.

Interacțiunea dintre două caractere atât de diferite, cu viziuni asupra lumii aproape antagoniste, dar îndreptate spre un scop comun, constituie structura psihologică de rezistență a cărții.
Umanitatea lor genuină integrând-o cumva între cele două variante, reprezentativ, pe a fiecăruia dintre noi, atunci când protagoniștii ajung să lupte pentru însăși soarta omenirii.

În Războiul lui Caliban, al doilea volum al seriei The Expanse,
sistemul solar este la un pas de izbucnirea unui război interplanetar.
Supraputerile Marte și Pământ se află într-o permanentă dispută și conflictul amenință să ia amploare odată cu apariție protomoleculei care face ravagii pe Venus.

Cu milioane de ani în urmă, fiinţe necunoscute din Univers au lansat asupra Pământului un virus cu o inteligenţă superioară, menit să reconfigureze planeta şi pe locuitorii ei.
Dar protomolecula şi-a ratat ţinta şi călătorea prin spaţiu aşteptând să fie trezită la viaţă…
Acum a fost reactivată.

Un tată își caută cu disperare fetița dispărută chiar înainte de dezlănțuirea haosului provocat de virusul extraterestru, iar în ajutor îi vin căpitanul Holden și trupa sa, care pornesc într-o călătorie spațială cu miză dublă: găsirea lui Mei și restabilirea ordinii în sistemul solar.

În Poarta lui Abaddon, mizele devin enorme.
Atmosfera politică este tot mai încordată.
Acum sunt implicate trei grupări de interese, cărora li se adaugă independenții, cum e echipajul Rosinantei.

O continuare le fel de bună ca primele două volume.
Se dezvoltă mai departe intriga misterioasă din jurul protomoleculei și cu toate că răspunde la unele întrebări, ridică altele la fel de incitante

De peste două miliarde de ani, protomolecula lasă în drumul ei haos și moarte.
După ce a pustiit Venus, ea a construit în apropierea lui Uranus o poartă imensă, deschisă spre necunoscut.
James Holden și echipajul Rosinantei trebuie să descopere scopul construcției, înainte ca ignoranța să ucidă omenirea.
Holden însă nu bănuiește că, în timp ce se află pe urmele pericolului care se ascunde dincolo de poartă, va fi ajuns din urmă de un plan minuțios pregătit, ce-i amenință viața.

Seria The Expanse
adună toate temele clasice ale literaturii sci-fi, dar și multe ale subgenurilor mystery, thriller sau ale ficțiunii de spionaj , într-o comprimare de acțiune frenetică și conflicte politice în continuă agravare, îndreptându-se spre un generalizat război cosmic.