Bărbați răi 

de
Julie Mae Cohen

Editura
CRIME SCENE PRESS
Anul publicării în limba română: 2024
Titlul original: Bad Men (2023)
Traducere: Oana Zaharia
Număr de pagini: 320
Format: trade paperback cu supracopertă

.

Romanul Bărbați răi te prinde rapid cu amestecul său inedit de thriller sângeros, umor negru și un pic de romance atipic.

Saffy Huntley-Oliver e absolventă de Istoria Artei la Durham, vegetariană, fost model, are două amenzi pentru viteză la activ, o mică serie de crime cu victime bărbați netrebnici (dar cui nu i s-a mai întâmplat?) și duce o existență dublă. Ziua, e frumoasă, zâmbitoare și discretă. Noaptea, își face singură dreptate exterminând „bărbați răi”.
Iar dacă citind asta te gândești la un Dexter pe tocuri, nu ești departe de adevăr: și ea își alege victimele pe sprânceană, are un cod moral strict, nu-și varsă energia pe nevinovați și crede că, într-o societate încă dominată de masculi duri, cineva ar trebui să le dea un brânci mortal abuzatorilor care scapă de fiecare dată nepedepsiți.

Saffy a început cu acest hobby al ei încă de la 12 ani, când l-a rezolvat pe tatăl său vitreg pentru că ticălosul avusese niște intenții sordide față de sora ei, iar Saffy, cu hormonii și furia unei puștoaice traumatizate, a zis „Până aici!” și a pus bazele unui obicei care, culmea, a scos-o din depresie și i-a oferit un scop în viață.
Normal, că după un prim succes sângeros nu te mai oprești: următorul a fost un antrenor de la școală bănuit de abuzuri. Uite așa a început Saffy să devină o justițiară secretă, adoptând imaginea de blondă cu diplomă, aparent inofensivă, și punând la punct crime elegante, metodice, fără strop de remușcare, dar cu multă satisfacție.

Jonathan Desrosiers e un tip șarmant, inteligent, scriitor și podcaster de true-crime. Este genul de om care se aruncă în mijlocul investigațiilor, adună indicii, vorbește cu martorii, face rost de orice informație, fie ea cât de ascunsă, și rezolvă mistere. Cu alte cuvinte, exact soiul acela de individ pe care Saffy ar trebui să-l evite ca să nu se trezească la ușă cu poliția și cu reflectoarele aprinse.
Însă soarta le coace altceva: Jonathan, după ce a fost cât pe ce să dea colțul confruntându-se cu celebrul „Ucigaș Gunoier” (un individ care își dezmembra victimele și le îndesa în saci de gunoi), ajunge complet epuizat, divorțat și exilat într-o căbănuță din Scoția, unde voia să se rupă de toate nebuniile. Adio podcast, adio cărți, adio antren adrenalino-criminal.

Și, firește, Saffy îl place. Ba chiar îl place mult, de dinainte să îl cunoască oficial. Îl ascultase în podcasturi, îl văzuse la televizor, îi citise cartea – practic, îl vânează cu un entuziasm care, dacă n-ar fi un pic macabru contextul, ar fi de-a dreptul romantic. E ceva irezistibil în pasiunea ei pentru acest bărbat cu potențial uriaș, dar frânt emoțional. Și ce-și spune asasina cu inima în flăcări? „Dacă el nu mai vrea să caute monștri, atunci îl ajut eu să se redescopere! O să-l sprijin cu tot ce am și, bonus, voi rămâne sub radarul lui de detectiv, să nu-i treacă prin minte că și eu mă ocup cu scăpat lumea de niște bestii umane.”

Se naște, deci, un contrast savuros: Saffy are abilitatea impresionantă în a pune la pământ agresori periculoși, dar, când vine vorba de Jonathan, e toată un zâmbet, grijulie, dulce și gata să-l scoată din depresie. E un joc periculos. Noi, cititorii, stăm cu inima strânsă, întrebându-ne dacă, la un moment dat, Jonathan n-are să se prindă de faptul că iubita lui (sau cea care speră să-i devină iubită) e un soi de Dexter feminin, mai sexy, mai bine parfumat și cu gusturi rafinate la vin. Cum s-ar zice, el e antrenat să demaște psihopații, ea este exact genul de ucigaș care nu lasă urme. Dacă ăsta nu e un cocktail romantic de tensiune, nu știu ce mai poate fi!

Ca picanterie, trebuie menționat că romanul ridică, printre rânduri, problema fascinantă a felului în care lumea e obsedată de criminali în serie. Oricine a văzut valul de podcasturi și documentare true-crime, știe că publicul parcă are un apetit nesățios pentru sângeros și macabru. Jonathan a profitat de interesul ăsta, scriind cărți și făcând podcasturi care, aparent, au ajutat la rezolvarea unor cazuri. Numai că, fix cum spunea și Saffy, mulți criminali ajung aproape niște vedete rock, fani obsedați le trimit scrisori de dragoste, iar mass-media face rating intens vânzând detalii morbide. Julie Mae Cohen te pune subtil pe gânduri: de ce ne place atât de mult să aflăm cum omoară X și Y, în loc să ne mai uităm un pic și la cum s-ar putea preveni ororile astea?

O bună parte din farmecul romanului stă în personalitatea lui Saffy. E greu să n-o îndrăgești (sau, mă rog, să o admiri cu un amestec de fascinație și teamă) când vezi cât de abilă e. Cât de natural îi vine s-o joace pe tânăra fragilă, deși are în palmares niște tehnici letale de neutralizare a adversarilor. E tare să citești cum pregătește o crimă cu zâmbetul pe buze și cum își planifică alibiurile în detaliu. Te ia cu fiori reci când te gândești că, în timp ce ea stă la un ceai cu Jon, în baie se zbate un nenorocit aflat pe lista neagră pentru că a comis ceva oribil. E bizar, amuzant și totodată sinistru să vezi cu câtă ușurință reușește să dispară neobservată.

Saffy are un întreg arsenal de justificări: își protejează sora, își răzbună prietenele, elimină prădători sexuali, pedofili, traficanți, violatori și așa mai departe. Nu poți să nu-ți pui întrebarea dacă, într-adevăr, unii oameni au trecut atât de mult linia umanității încât merită să fie tăiați de pe lista societății, la propriu, fără să mai vadă vreodată un tribunal. Și, ca să fie și mai complicată dilema, exact la asta se referă Saffy când vorbește despre „zdrobirea patriarhatului”. Că, la cum funcționează uneori legea, parcă justiția oficială e un fiasco, așa că ea preferă să treacă direct la violența supremă. Te face să te întrebi dacă nu cumva e un pic de adevăr în reacția ei radicală, doar că… rămâi cu mustrări de conștiință că te-ai lăsat sedus de farmecul unei criminale.

La polul opus, Jonathan e reprezentantul legalității și al ordinii, chiar dacă el însuși nu e polițist, ci un fel de detectiv amator la microfon. Are fler la pistele ascunse, e carismatic și, deși e supărat și dezamăgit după despărțirea de soție, încă mai are un pic de scânteie să-și revină. Dar cum să-l faci să se îndrăgostească de o femeie care, la două noaptea, ar putea fi ocupată să arunce un corp într-un râu?

Exact aici e tot hazul romanului: pe măsură ce cei doi se apropie, te aștepți ca, din clipă în clipă, să apară un moment critic, să crape masca de zahăr, iar Jonathan să-și spună: „Stai puțin, parcă ceva nu e în regulă la tipa asta, are un interes ciudat pentru despărțirea mea, pentru podcasturile mele, plus că dispare când ți-e lumea mai dragă… Oare să aibă un secret întunecat?”

În ce privește stilul de scriere, Julie Mae Cohen are grijă să îmbine tensiunea specifică thrillerelor cu o doză sănătoasă de umor negru. Nu e romanul care să-ți dea neapărat coșmaruri – deși scenele pot fi explicite și sângeroase pe alocuri –, dar e suficient de captivant încât să-l devorezi pe nerăsuflate. Personajele sunt colorate, dialogurile curg, iar tot complotul e presărat cu faze care ori îți stârnesc un zâmbet, ori un mic scurtcircuit mental.

Până la urmă, cartea este și un fel de satiră subversivă la adresa societății, pentru că autoarea te ghidrează să vezi ridicolul situației: polițiștii care pornesc mereu de la ideea că e vorba de un bărbat, mass-media care face vedete din criminali, ideea că încă trăim într-o lume unde justiția e, uneori, o glumă. Saffy îți poate părea deci exact persoana care, sătulă de tot acest haos, a hotărât să apese butonul roșu și să rezolve cazurile pe cont propriu. O agreezi, chiar dacă știi că, moral și legal, e complet greșit.

Așadar, dacă ești fan thriller, criminologie, Dexteri și alte minuni asasine, Bărbați răi e un deliciu: are ceva romance sinistru, dar totuși tandru, are multă intrigă polițistă, are un personaj feminin badass care nu caută neapărat admirația publicului, dar își pune cititorii să-și reevalueze principiile. E tipul de carte în care te trezești că ții cu un ucigaș în serie, mai ales când îți dai seama că victimele n-au fost deloc niște îngerași. De la abuzatori sexuali la bătăuși și pedofili, toți ajung pe lista funestă a lui Saffy. În plus, e clar că Saffy îl vrea pe Jon, numai că el e cel mai nepotrivit om cu putință, fiind un as în găsirea criminalilor. Ce poate fi mai incitant decât o iubire periculoasă? Între un detectiv care vânează monștri și o femeie care dă cu ei de pământ, pericolul e la el acasă.

Bărbați răi este o lectură care distrează, dar te și pune un pic pe gânduri despre ce înseamnă să faci dreptate atunci când legile par să lase scursurile societății la liber. Și mai aduce în discuție un subiect deloc de neglijat: pasiunea noastră colectivă pentru cazurile sinistre, pentru criminali în serie celebri și setea de macabru.

Una peste alta, dacă ești amator de thrillere, de povești ușor șocante, care să-ți livreze și o morală, dar și o grămadă de scene tensionate cu replici savuroase, te vei bucura de această carte. E o excelentă îmbinare a elementelor polițiste cu sarcasmul, cu romantismul și, mai ales, cu ideea unei eroine care-și transformă trauma în forță și le vine de hac abuzatorilor.

Julie Mae Cohen s-a născut în Maine, în Statele Unite. Încă din copilărie și-a dorit să fie scriitoare și să aibă o carte pe rafturile bibliotecii din Rumford.
A scris primul roman la 11 ani, într-un caiet cu spiră, alături de ilustrații și hărți.
A studiat literatura engleză la Universitatea Brown din Rhode Island și la Cambridge, în Marea Britanie, apoi a făcut un masterat despre zâne în literatura victoriană și edwardiană.
Cărțile ei au fost traduse în șaptesprezece limbi și s-au vândut în peste un milion de exemplare în toată lumea.

Articolul face parte dintr-un blog-tur organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului.
Puteți citi alte opinii despre carte, pe blogurile:

Literatura pe tocuri
Biblioteca lui Liviu
Cărțile mele și alți demoni
Anca și Cărțile
Ciobanul de azi
CITESTE-MI-L
Falled
Fata Cu Cartea

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii